6 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nagara1 [At: AMIRAS, ap. LET. III, 151/28 / Pl: ~le / E: tc nağara] (Înv) Nacaradă. corectată

NAGARA s. f. (Mold., ȚR) Țambal. A: Ș-au dat în surle si-n nagarale. CRON. 1689, 39r; cf. CRON. 1707, 36r; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 30r; CRON. SEC. XVIII, 28v. B: Și zicea surlele și trîmbițile și nacaralele la acea cină a împaratului. LET. 1758, 108r; cf. CRON. 1736, 32r; A 1746, 30v; LET. 1758, 114r. Variante: nacara (CRON. 1736, 32r; A 1746, 30v; LET. 1758, 108r, 114r). Etimologie: tc. nağara. Cf. n a c a r a d ă.

nagará f. (turc. naghara, d. pers. nekare). Vechĭ. Un fel de cimbal. – Și -rádă, pl. e (după ngr., ca și sîrb. nakarada).

NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec.

NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec.

NEGÁRĂ s. f. v. năgară.

nădarea[1] sf vz neagă corectată

  1. În original, fără accent; l-am adăugat așa cum îl recomandă definiția principală — LauraGellner

năga sf [At: HASDEU, R. V. 25 / V: nega, (pop) negare / Pl: ~re / E: nct] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor cu frunzele înguste și cu un spic cu fire lungi și aspre Si: (reg) bucșău, iarba-curălei, păiuș, pănușiță, șușarcă (Stipa capillata). 2 (Bot; reg) Colilie (Stipa pennata). 3 (Bot) Neghină (1) (Agrostemma githago). 4 (Reg) Grâu de primăvară. 5 (Reg) Strat de ierburi, frunziș, lemne putrezite de pe albia unor ape curgătoare mici.

nea sfs [At: POLIZU / V: nacara, nadara, nagara, nagarea, naghea, nădarea / E: nct] (Reg) 1 Persoană încăpățânată, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. 2 (Îc) ~ga-rea (sau îf nagarea, nagara, nacara, nadara, nadarea, naghea, nădrea) Om plicticos, pisălog, încăpățânat, care se ține scai de cineva Si: belea, cobe, piază-rea. 3 (Îac) Drac. 4 (Îe) A ședea ca ~a-reaua (sau nagaraua) pe capul cuiva sau a se ține ca ~a-reaua de cineva, a-i sta cuiva ~-rea în spinare A se ține morțiș de cineva. 5 (Îae) A nu slăbi pe cineva din ochi. 6 (Îe) A fugi de cineva ca de ~a-rea A fugi de cineva ca de dracul. 7 (Îe) A fi gol ~ A fi gol pușcă.

NĂGÁRĂ s. f. Plantă erbacee, din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste, spicul cu fire lungi și aspre (Stipa); păiuș, colilie. Năgara înflorită strălucea ca argintul la soarele verii în singurătatea cuprinsului. SADOVEANU, N. P. 222. (Cu pronunțare regională) Frunzuleană de nagară, Este-un nuc între hotară. SEVASTOS, C. 11. ◊ Fig. Un bărbat de treizeci și cinci de ani... începe să aibă la tîmple fuiorașe de năgară. SADOVEANU, F. J. 68. – Variantă: negáră (ALECSANDRI, P. P. 228) s. f.

NĂGÁRĂ f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă de tip pai, cu frunze filiforme și spiculețe cu țepi lungi, ce crește în stepă și pe coline uscate; pănușiță. /Orig. nec.

năgară f. plantă ierboasă cu frunzele răsucite (Stipa capillata). [Origină necunoscută].

nagáră (est) și negáră (sud) f., pl. ărĭ (rus. nagarŭ, negreață de la mucu lumînăriĭ). Un fel de neghină care crește pin tot grîŭ și care are boabele maĭ micĭ. Un fel de colilie numită și păiuș și pănușiță și care crește pin locurĭ aride și nisipoase (stippa capillata). – Și năgară.

arată toate definițiile

Intrare: nagara
nagara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nagară
nagară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Nagâra
Nagâra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Nagâra
Intrare: năgară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năga
  • năgara
plural
genitiv-dativ singular
  • năgare
  • năgarei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nega
  • negara
plural
genitiv-dativ singular
  • negare
  • negarei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Năgară
Năgară nume propriu
nume propriu (I3)
  • Năgară
Intrare: neagă
neagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nacara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nagara
  • nagaraua
plural
  • nagarale
  • nagaralele
genitiv-dativ singular
  • nagarale
  • nagaralei
plural
  • nagarale
  • nagaralelor
vocativ singular
plural
nagarea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
naghea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nadara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nădarea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

năgară Stipa negară

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păiuș pănușiță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Năgara înflorită strălucea ca argintul la soarele verii în singurătatea cuprinsului. SADOVEANU, N. P. 222.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Frunzuleană de nagară, Este-un nuc între hotară. SEVASTOS, C. 11.
      surse: DLRLC
    • figurat Un bărbat de treizeci și cinci de ani... începe să aibă la tîmple fuiorașe de năgară. SADOVEANU, F. J. 68.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: