2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstăvire sf [At: GRECU, P. 64 / Pl: ~ri / E: năstăvi] (Înv) 1 Conducere pe un drum, într-o acțiune etc. 2 Inspirare. 3 Instruire. 4 Îndurare.

NĂSTĂVIRE s. f. (ȚR.) Îndrumare, povățuire. Prin năstăvirea sa au adunat prin noroi pre ucenicii săi ca să le îngroape pe tine. M 1780 aug., I22v, col. II. Etimologie: năstăvi. Vezi și năstav, nastavnic. Cf. n ă s t a v.

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

năstăvi [At: PSALT. HUR. 50r/17 / V: nas~, ~tavi / Pzi: ~vesc / E: slv наставити[1]] (Înv; d. divinitate) 1 vt (Udp „în”, „pe”, „spre”, „până la”) A conduce pe un drum, într-o acțiune etc. 2 vt A inspira. 3-4 vir A avea milă1 Si: a (se) îndura. corectată

  1. În original, incorect tipărit: иаставити LauraGellner

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndemna, a îndruma, a sfătui. Alege imperia Turciei, năstăvit poate de duhul ocrotitor a ființei popoarelor. NEGRUZZI, S. I 272. Nu știe unde să o așăze spre păstrare dacă ceriul nu l-ar fi năstăvit și la această întîmplare. DRĂGHICI, R. 121.

năstăvì v. Mold. a inspira: năstăvit de Duhul ocrotitor NEGR.

năstăvésc v. tr. (vsl. nastaviti, a duce, a institui, d. nastavŭ, instituțiune. V. năstav, stăvesc). Vechĭ. Conduc, arăt drumu. Îndemn, îmboldesc, inspir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. năstăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSTĂVÍ vb. v. călăuzi, conduce, dirija, îndruma, povățui, sfătui, sugera.

năstăvi vb. v. CĂLĂUZI. CONDUCE. DIRIJA. ÎNDRUMA. POVĂȚUI. SFĂTUI. SUGERA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năstăvíre, năstăvíri, s.f. (înv.) îndrumare, povățuire; instruire.

năstăví, năstăvésc, vb. IV (înv.; despre divinitate) 1. a conduce, a îndruma, a povățui, a sfătui, a călăuzi. 2. a avea milă, a se îndura.

Intrare: năstăvire
năstăvire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstăvire
  • năstăvirea
plural
  • năstăviri
  • năstăvirile
genitiv-dativ singular
  • năstăviri
  • năstăvirii
plural
  • năstăviri
  • năstăvirilor
vocativ singular
plural
Intrare: năstăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năstăvi
  • năstăvire
  • năstăvit
  • năstăvitu‑
  • năstăvind
  • năstăvindu‑
singular plural
  • năstăvește
  • năstăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năstăvesc
(să)
  • năstăvesc
  • năstăveam
  • năstăvii
  • năstăvisem
a II-a (tu)
  • năstăvești
(să)
  • năstăvești
  • năstăveai
  • năstăviși
  • năstăviseși
a III-a (el, ea)
  • năstăvește
(să)
  • năstăvească
  • năstăvea
  • năstăvi
  • năstăvise
plural I (noi)
  • năstăvim
(să)
  • năstăvim
  • năstăveam
  • năstăvirăm
  • năstăviserăm
  • năstăvisem
a II-a (voi)
  • năstăviți
(să)
  • năstăviți
  • năstăveați
  • năstăvirăți
  • năstăviserăți
  • năstăviseți
a III-a (ei, ele)
  • năstăvesc
(să)
  • năstăvească
  • năstăveau
  • năstăvi
  • năstăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năstăvi

etimologie: