NĂSTĂVI, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndemna, a îndruma, a sfătui. Alege imperia Turciei, năstăvit poate de duhul ocrotitor a ființei popoarelor. NEGRUZZI, S. I 272. Nu știe unde să o așăze spre păstrare dacă ceriul nu l-ar fi năstăvit și la această întîmplare. DRĂGHICI, R. 121.