17 definiții pentru îndruma

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRUMA, îndrum, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrumez] – În + drum.

îndruma [At: TOMA, C. V. 25 / V: (înv; cscj) ~mi / Pzi: îndrum, ~mez / E: în + drum] 1 vt A arăta cuiva drumul, îndreptându-l în direcția potrivită Si: a călăuzi. 2 vr (Reg) A se îndrepta spre o țintă. 3 vr (Reg) A pleca la drum. 4 vr A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. 5 vt (Fig) A sfătui.

ÎNDRUMA, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrum] – În + drum.

ÎNDRUMA, îndrumez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pe cineva) pe drumul bun, a îndrepta în direcția potrivită, a arăta calea de urmat; a călăuzi. Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 10. Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. 2. Refl. A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. ◊ Fig. Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119. – Prez. ind. și: îndrum.

A ÎNDRUMA ~ez tranz. 1) A orienta indicând direcția necesară; a îndrepta. 2) A susține cu sfaturi, cu recomandări; a învăța; a sfătui; a povățui. ~ pe calea cea bună. [Și îndrum] /în + drum

îndrumà v. a arăta drumul, a pune pe cale.

îndruméz v. tr. Pun pe drum, arăt drumu, îndrept pe calea cea bună (saŭ rea).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndruma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndrum, 3 îndru; conj. prez. 1 sg. să îndrum, 3 să îndrume

îndruma (a ~) vb., ind. prez. 3 îndru

îndruma vb., ind. prez. 1 sg. îndrumez/îndrum, 3 sg. și pl. îndrumează/îndrumă, perf. s. 1 sg. îndrumai

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRUMA vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni.

ÎNDRUMA vb. 1. v. călăuzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 6. v. sfătui. 7. v. pregăti.

ÎNDRUMA vb. 1. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) orienta, (înv.) a (se) povățui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~ ?) 2. a dirija, a regla. (A ~ circulația.) 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a ghida. (O ~ prin muzee.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 6. a dăscăli, a învăța, a povățui, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 7. a învăța, a povățui, a sfătui, (livr.) a consilia, (înv.) a mîngîia. (L-a ~ ce să facă.) 8. a instrui, a pregăti. (O ~ pentru viața de gospodină.)

îndruma vb. v. APUCA. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI.

Intrare: îndruma
îndruma1 (1 -m) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumat
  • ‑ndrumat
  • îndrumatu‑
  • ‑ndrumatu‑
  • îndrumând
  • ‑ndrumând
  • îndrumându‑
  • ‑ndrumându‑
singular plural
  • îndru
  • ‑ndru
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrum
  • ‑ndrum
(să)
  • îndrum
  • ‑ndrum
  • îndrumam
  • ‑ndrumam
  • îndrumai
  • ‑ndrumai
  • îndrumasem
  • ‑ndrumasem
a II-a (tu)
  • îndrumi
  • ‑ndrumi
(să)
  • îndrumi
  • ‑ndrumi
  • îndrumai
  • ‑ndrumai
  • îndrumași
  • ‑ndrumași
  • îndrumaseși
  • ‑ndrumaseși
a III-a (el, ea)
  • îndru
  • ‑ndru
(să)
  • îndrume
  • ‑ndrume
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumă
  • ‑ndrumă
  • îndrumase
  • ‑ndrumase
plural I (noi)
  • îndrumăm
  • ‑ndrumăm
(să)
  • îndrumăm
  • ‑ndrumăm
  • îndrumam
  • ‑ndrumam
  • îndrumarăm
  • ‑ndrumarăm
  • îndrumaserăm
  • ‑ndrumaserăm
  • îndrumasem
  • ‑ndrumasem
a II-a (voi)
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
(să)
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
  • îndrumarăți
  • ‑ndrumarăți
  • îndrumaserăți
  • ‑ndrumaserăți
  • îndrumaseți
  • ‑ndrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndru
  • ‑ndru
(să)
  • îndrume
  • ‑ndrume
  • îndrumau
  • ‑ndrumau
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumaseră
  • ‑ndrumaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumat
  • ‑ndrumat
  • îndrumatu‑
  • ‑ndrumatu‑
  • îndrumând
  • ‑ndrumând
  • îndrumându‑
  • ‑ndrumându‑
singular plural
  • îndrumea
  • ‑ndrumea
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrumez
  • ‑ndrumez
(să)
  • îndrumez
  • ‑ndrumez
  • îndrumam
  • ‑ndrumam
  • îndrumai
  • ‑ndrumai
  • îndrumasem
  • ‑ndrumasem
a II-a (tu)
  • îndrumezi
  • ‑ndrumezi
(să)
  • îndrumezi
  • ‑ndrumezi
  • îndrumai
  • ‑ndrumai
  • îndrumași
  • ‑ndrumași
  • îndrumaseși
  • ‑ndrumaseși
a III-a (el, ea)
  • îndrumea
  • ‑ndrumea
(să)
  • îndrumeze
  • ‑ndrumeze
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumă
  • ‑ndrumă
  • îndrumase
  • ‑ndrumase
plural I (noi)
  • îndrumăm
  • ‑ndrumăm
(să)
  • îndrumăm
  • ‑ndrumăm
  • îndrumam
  • ‑ndrumam
  • îndrumarăm
  • ‑ndrumarăm
  • îndrumaserăm
  • ‑ndrumaserăm
  • îndrumasem
  • ‑ndrumasem
a II-a (voi)
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
(să)
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
  • îndrumarăți
  • ‑ndrumarăți
  • îndrumaserăți
  • ‑ndrumaserăți
  • îndrumaseți
  • ‑ndrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrumea
  • ‑ndrumea
(să)
  • îndrumeze
  • ‑ndrumeze
  • îndrumau
  • ‑ndrumau
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumaseră
  • ‑ndrumaseră
îndrumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndruma, îndrumverb

  • 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. DLRLC
    • 1.1. reflexiv regional A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: porni
      • format_quote Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. DLRLC
      • format_quote figurat Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119. DLRLC
  • 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 10. DLRLC
    • format_quote Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. DLRLC
etimologie:
  • În + drum DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.