4 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

năimit1 sn [At: SBIERA, P. 207 / P: nă-i~ / Pl: ~uri / E: năimi] 1 (Îvp) Închiriere. 2 (Îvp) Angajare. 3 (Trs) Mituire.

năimit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 12 / P: nă-i~ / V: (înv) năiemit, nămit / Pl: ~iți, ~e / E: năimi] (Îvp) 1 a (D. bunuri mobile sau imobile) Închiriat. 2-3 smf, a (Persoană) care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă. 4 a (Rar; îs) Cuvânt ~ Promisiune. 5-6 smf, a (Spc; rar) Mercenar.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f. (Regional) Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă temporară. Se temeau de un atac desperat, dat în timpul nopții de forțele reacționare și de năimiții lor. CAMIL PETRESCU, O. II 487. Vor lucra din toate puterile și nu se vor simți ca niște năimiți, niște argați. CONTEMPORANUL, VII 104.

năĭmít, -ă adj. și s. (d. năĭmesc). Rar azĭ. Angajat cu leafă, simbriaș, mercenar.

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-.Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-.Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

NĂMÍ vb. IV v. năimi.

năimi vt [At: VARLAAM, C. 155 / P: nă-i~ / V: (îrg) nămi, (înv) năiemi, (reg) năcmi, nimi / Pzi: ~mesc / E: năiem] 1-2 (Îvp) A închiria (de la cineva sau) cuiva bunuri mobile sau imobile. 3 (Îvp) A angaja pe cineva pentru executarea unei lucrări. 4 (Trs) A mitui.

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A angaja pe cineva pentru o muncă; a tocmi. Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93. A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88.Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6. ◊ Refl. Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463. 2. A închiria; a arenda. Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38. – Variante: (regional) naimí (I. IONESCU, D. 365), nămí (NEGRUZZI, S. I 260) vb. IV.

A NĂIMÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A lua la lucru (printr-o înțelegere); a tocmi; a angaja. 2) A lua cu chirie; a închiria. 3) A lua în arendă; a arenda. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

A SE NĂIMÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A intra într-un serviciu în schimbul unei plăți; a se tocmi; a se angaja. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

năimì v. a tocmi cu plată (lucrători, slugi, etc.). [Slav. NAIMATI].

năimésc v. tr. (vsl. na-imati, a năĭmi, d. imati, ĭenti-imon, a prinde, a lua; sîrb. naĭmiti; got. niman, germ. nehmen. V. primesc, uĭmesc). Rar azĭ. Tocmesc, angajez (lucrătorĭ, servitorĭ). – Și năĭemesc, nămesc și înnăĭmesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimít s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimíți; f. sg. năimítă, pl. năimíte

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimí vb. (sil. nă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năimească

arată toate definițiile

Intrare: năimit (adj.)
năimit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nă-i-mit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
  • năimitu‑
  • năimi
  • năimita
plural
  • năimiți
  • năimiții
  • năimite
  • năimitele
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
  • năimite
  • năimitei
plural
  • năimiți
  • năimiților
  • năimite
  • năimitelor
vocativ singular
plural
Intrare: năimit (s.m.)
  • silabație: nă-i-mit info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
  • năimitu‑
plural
  • năimiți
  • năimiții
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
plural
  • năimiți
  • năimiților
vocativ singular
  • năimitule
  • năimite
plural
  • năimiților
Intrare: năimit (s.n.)
năimit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
plural
  • năimituri
  • năimiturile
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
plural
  • năimituri
  • năimiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: năimi
  • silabație: nă-i-mi info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năimi
  • năimire
  • năimit
  • năimitu‑
  • năimind
  • năimindu‑
singular plural
  • năimește
  • năimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năimesc
(să)
  • năimesc
  • năimeam
  • năimii
  • năimisem
a II-a (tu)
  • năimești
(să)
  • năimești
  • năimeai
  • năimiși
  • năimiseși
a III-a (el, ea)
  • năimește
(să)
  • năimească
  • năimea
  • năimi
  • năimise
plural I (noi)
  • năimim
(să)
  • năimim
  • năimeam
  • năimirăm
  • năimiserăm
  • năimisem
a II-a (voi)
  • năimiți
(să)
  • năimiți
  • năimeați
  • năimirăți
  • năimiserăți
  • năimiseți
a III-a (ei, ele)
  • năimesc
(să)
  • năimească
  • năimeau
  • năimi
  • năimiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naimi
  • naimire
  • naimit
  • naimitu‑
  • naimind
  • naimindu‑
singular plural
  • naimește
  • naimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • naimesc
(să)
  • naimesc
  • naimeam
  • naimii
  • naimisem
a II-a (tu)
  • naimești
(să)
  • naimești
  • naimeai
  • naimiși
  • naimiseși
a III-a (el, ea)
  • naimește
(să)
  • naimească
  • naimea
  • naimi
  • naimise
plural I (noi)
  • naimim
(să)
  • naimim
  • naimeam
  • naimirăm
  • naimiserăm
  • naimisem
a II-a (voi)
  • naimiți
(să)
  • naimiți
  • naimeați
  • naimirăți
  • naimiserăți
  • naimiseți
a III-a (ei, ele)
  • naimesc
(să)
  • naimească
  • naimeau
  • naimi
  • naimiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămi
  • nămire
  • nămit
  • nămitu‑
  • nămind
  • nămindu‑
singular plural
  • nămește
  • nămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nămesc
(să)
  • nămesc
  • nămeam
  • nămii
  • nămisem
a II-a (tu)
  • nămești
(să)
  • nămești
  • nămeai
  • nămiși
  • nămiseși
a III-a (el, ea)
  • nămește
(să)
  • nămească
  • nămea
  • nămi
  • nămise
plural I (noi)
  • nămim
(să)
  • nămim
  • nămeam
  • nămirăm
  • nămiserăm
  • nămisem
a II-a (voi)
  • nămiți
(să)
  • nămiți
  • nămeați
  • nămirăți
  • nămiserăți
  • nămiseți
a III-a (ei, ele)
  • nămesc
(să)
  • nămească
  • nămeau
  • nămi
  • nămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năimit (adj.) învechit popular

  • 1. Angajat cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Care este dat sau luat cu chirie.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: arendat închiriat

etimologie:

  • vezi năimi
    surse: DEX '98 DEX '09

năimit, -ă (persoană) năimită

etimologie:

  • vezi năimi
    surse: DEX '98 DEX '09

năimi naimi nămi învechit popular

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: angaja tocmi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93.
      surse: DLRLC
    • A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88.
      surse: DLRLC
    • Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6.
      surse: DLRLC
    • Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • năiem (învechit „chirie” din limba slavă (veche)).
    surse: DEX '09 DEX '98