3 definiții pentru năimit (s.n.)
Explicative DEX
năimit1 sn [At: SBIERA, P. 207 / P: nă-i~ / Pl: ~uri / E: năimi] 1 (Îvp) Închiriere. 2 (Îvp) Angajare. 3 (Trs) Mituire.
NĂIMIT, †NĂMIT I. adj. p. și sm. NĂIMI, NĂMI. Tocmit(ul) la cineva cu simbrie: nămitul de va sluji la un stăpîn și nu-i va plăti simbria (PRV.-LP.). II. sbst. Faptul de a năimi.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
Tezaur
NĂIMIT1 s. n. (Regional) Faptul de a (se) năimi (2); năimire (2). Acuma îmblă după năimit, sbiera, p. 207. – Pronunțat: nă-i-. – v. năimi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AteTas
- acțiuni
Intrare: năimit (s.n.)
năimit (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||