opțiuni
  • info

9 definiții pentru năimit (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMIT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

NĂIMIT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

năimit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 12 / P: nă-i~ / V: (înv) năiemit, nămit / Pl: ~iți, ~e / E: năimi] (Îvp) 1 a (D. bunuri mobile sau imobile) Închiriat. 2-3 smf, a (Persoană) care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă. 4 a (Rar; îs) Cuvânt ~ Promisiune. 5-6 smf, a (Spc; rar) Mercenar.

NĂIMIT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f. (Regional) Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă temporară. Se temeau de un atac desperat, dat în timpul nopții de forțele reacționare și de năimiții lor. CAMIL PETRESCU, O. II 487. Vor lucra din toate puterile și nu se vor simți ca niște năimiți, niște argați. CONTEMPORANUL, VII 104.

năĭmít, -ă adj. și s. (d. năĭmesc). Rar azĭ. Angajat cu leafă, simbriaș, mercenar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năimit (înv., pop.) (desp. nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimiți; adj. f., s. f. năimită, pl. năimite

năimit (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimiți; adj. f., s. f. năimită, pl. năimite

năimit s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimiți; f. sg. năimită, pl. năimite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂIMIT s. v. angajat, salariat, slujbaș.

năimit s. v. ANGAJAT. SALARIAT. SLUJBAȘ.

Intrare: năimit (s.m.)
  • silabație: nă-i-mit info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
  • năimitu‑
plural
  • năimiți
  • năimiții
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
plural
  • năimiți
  • năimiților
vocativ singular
  • năimitule
  • năimite
plural
  • năimiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năimit, năimițisubstantiv masculin
năimită, năimitesubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: angajat salariat slujbaș
    • format_quote Se temeau de un atac desperat, dat în timpul nopții de forțele reacționare și de năimiții lor. CAMIL PETRESCU, O. II 487. DLRLC
    • format_quote Vor lucra din toate puterile și nu se vor simți ca niște năimiți, niște argați. CONTEMPORANUL, VII 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi năimi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.