Definiția cu ID-ul 1354467:
Tezaur
NĂIMIT1 s. n. (Regional) Faptul de a (se) năimi (2); năimire (2). Acuma îmblă după năimit, sbiera, p. 207. – Pronunțat: nă-i-. – v. năimi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AteTas
- acțiuni