2 intrări
18 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÚZĂ, muze, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor, considerate fiice ale lui Zeus și ale Mnemosinei; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. 2. Inspirație poetică. 3. (Livr.) Poezie, literatură. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. músa, germ. Muse.
muză sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 164v/15 / Pl: ~ze / E: lat mussi, ngr μοῦσα, it musa, ger Muse, fr muse] 1 (Mit) Fiecare dintre cele nouă zeițe ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor. 2 (Spc) Zeiță a poeziei, inspiratoare a poeților. 3 (Fig) Femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. 4 (Fig) Inspirație poetică. 5 (Liv) Poezie. 6 (Liv) Literatură. 7 (Liv) Artă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÚZĂ, muze, s. f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. 2. Inspirație poetică. 3. (Livr.) Poezie, literatură. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. músa, germ. Muse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
MÚZĂ, muze, s. f. 1. (În mitologia clasică) Fiecare dintre cele 9 zeițe ocrotitoare ale artelor și ale științelor; (în special) zeița poeziei care inspiră pe poeți. O, muză, vino și mă-nspiră. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 118. ♦ Fig. Femeie iubită de un poet și care îl inspiră. ◊ (În invocațiile poeților antici și, prin imitație, la poeții moderni) Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? în care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă?... O, muza mea. TOPÎRCEANU, P. 195. Muză, ce lui Omir odinioară Cînta și Vatrahomiomahia, Cîntă și mie, fii bunișoară, Toate cîte făcu țigănia. BUDAI-DELEANU, Ț. 71. 2. Fig. Izvorul inspirației poetice, precum și însăși inspirația. Gîze, flori întîrziate, Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate Cîte-o strofă lirică. TOPÎRCEANU, 52. Să mă vezi umblînd pe cîmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vînînd cîte-o idee, cîte-o rimă, un cuvînt, Cînd pîn lună și pîn stele, cînd pe cer și pe pămînt. ALEXANDRESCU, P. 52. 3. (Învechit) Poezie, literatură. Era pe vremea cînd muza romînească abia gîngăvea. SADOVEANU, E. 225.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÚZĂ s.f. Fiecare dintre cele nouă zeițe, fiice ale lui Zeus, care ocroteau artele și științele; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ♦ (Fig.) (Izvor de) inspirație poetică. [< lat. musa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÚZĂ s. f. 1. (mit. gr.) fiecare dintre cele nouă zeițe ocrotitoare ale artelor și științelor; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ◊ (fig.) femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. 2. (fig.) inspirație poetică. (< lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MÚZĂ ~e f. 1) Zeiță a poeziei, inspiratoare a poeților. 2) Izvor al inspirației poetice. 3) livr. Operă poetică. 4) Inspirație poetică, evocată de o femeie considerată ideală. /<lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Muză f. Mit. Cele nouă Muze: Clio, Muza istoriei; Euterpe, a muzicei; Thalia, a comediei; Melpomena, a tragediei: Terpsicora, a danțului; Erato, Muza elegiei; Polimnia, a poeziei lirice; Caliope, a poeziei epice; și Urania, a astronomiei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muză f. Mit. fiecare din cele nouă zeițe, fiice ale lui Jupiter si ale Mnemozinei, cari prezidau artele liberale; 2. fig. poezie: a cultiva muzele; 3. inspirațiune poetică; 4. geniul fiecărui poet, caracterul poeziei sale: muza-i e ușoară și sglobie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*múză f., pl. e (lat. musa, d. vgr. mûsa). Mit. Zeiță care proteja artele, literele și științele. Fig. Poezie: a cultiva muzele. Inspirațiune poetică: ĭ-a venit muza. Geniŭ poetic: muza luĭ Alexandri. – Eraŭ noŭă muze, fiice ale luĭ Joĭe și ale Mnemosineĭ, și anume: Clio, a istoriiĭ; Eŭterpe, a muziciĭ; Talia (vgr. Tháleia, lat. Thalia), a comediiĭ; Melpomena (vgr. -éne, lat. -ómene), a tragediiĭ; Terpsihora (vgr. -ore, lat. -ichora), a dansuluĭ; Erato (vgr. Erató, lat. érato), a elegiiĭ; Polimnia, a poeziiĭ lirice; Urania (vgr. -ía, lat. -ánia), a astronomiiĭ, și Calíope (vgr. -ópe, lat. -iope), a elocŭențeĭ și poeziiĭ eroice. Ele locuĭaŭ cu Apóline în Parnas, Pind și Elicone.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
muză (ființă mitică; inspiratoare) s. f., g.-d. art. muzei; pl. muze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muză s. f., g.-d. art. muzei; pl. muze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
múză s. f., g.-d. art. múzei; pl. múze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muză
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
múză (múze), s. f. – Zeiță a poeziei. Fr. muse. – Der. muzeu, s. n., din fr. musée.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
múză, muze s. f. (Mitol.) Fiecare dintre cele nouă fiice ale lui Zeus și Mnemosina (Clio, Euterpe, Talia, Melpomena, Terpsihora, Erato, Polimnia, Urania și Caliopa), considerate ocrotitoare și inspiratoarele artelor și științelor; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. – Din lat., it., gr. musa, fr. muse, germ. Muse.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÚZĂ (< lat., it., fr., ngr., germ.) s. f. (în mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile alegorice, ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și științelor, considerate fiice ale lui Zeus și ale Mnemosinei: Caliope, m. poeziei epice și a elocinței; Clio, m. instoriei; Erato, m. poeziei erotice; Euterpe, m. poeziei lirice și a muzicii; Melpomene, m. tragediei; Polimnia, m. imnurilor; Talia, m. comediei; Terpsihora, m. dansului; Urania, m. astronomiei. ♦ P. ext. Izvor de inspirație poetică; inspirația însăși.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Muză v. Hamza II 7.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
muză, muzesubstantiv feminin
- 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor, considerate fiice ale lui Zeus și ale Mnemosinei. DEX '09 DLRLC DN
- O, muză, vino și mă-nspiră. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 118. DLRLC
- 1.1. Zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. DEX '09 DLRLC DN
-
- 2. Inspirație poetică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Gîze, flori întîrziate, Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate Cîte-o strofă lirică. TOPÎRCEANU, B. 52. DLRLC
- Să mă vezi umblînd pe cîmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vînînd cîte-o idee, cîte-o rimă, un cuvînt, Cînd pîn lună și pîn stele, cînd pe cer și pe pămînt. ALEXANDRESCU, P. 52. DLRLC
- 2.1. Femeie iubită de un poet și care îl inspiră. DLRLC MDN '00
- Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă?... O, muza mea. TOPÎRCEANU, P. 195. DLRLC
- Muză, ce lui Omir odinioară Cîntași Vatrahomiomahia, Cîntă și mie, fii bunișoară, Toate cîte făcu țigănia. BUDAI-DELEANU, Ț. 71. DLRLC
-
-
- 3. Literatură, poezie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: literatură poezie
- Era pe vremea cînd muza romînească abia gîngăvea. SADOVEANU, E. 225. DLRLC
-
etimologie:
- musa DEX '09 DEX '98 DN
- muse DEX '09 DEX '98 MDN '00
- músa DEX '98 DEX '09
- Muse DEX '09 DEX '98 MDN '00