*múză f., pl. e (lat. musa, d. vgr. mûsa). Mit. Zeiță care proteja artele, literele și științele. Fig. Poezie: a cultiva muzele. Inspirațiune poetică: ĭ-a venit muza. Geniŭ poetic: muza luĭ Alexandri. – Eraŭ noŭă muze, fiice ale luĭ Joĭe și ale Mnemosineĭ, și anume: Clio, a istoriiĭ; Eŭterpe, a muziciĭ; Talia (vgr. Tháleia, lat. Thalia), a comediiĭ; Melpomena (vgr. -éne, lat. -ómene), a tragediiĭ; Terpsihora (vgr. -ore, lat. -ichora), a dansuluĭ; Erato (vgr. Erató, lat. érato), a elegiiĭ; Polimnia, a poeziiĭ lirice; Urania (vgr. -ía, lat. -ánia), a astronomiiĭ, și Calíope (vgr. -ópe, lat. -iope), a elocŭențeĭ și poeziiĭ eroice. Ele locuĭaŭ cu Apóline în Parnas, Pind și Elicone.