MUZĂ s. f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cel nouă zeițe ocrotitoare ale artelor , și ale științelor; s p e c. zeița poeziei, inspiratoare a poeților. Rugîndu-vă lui Ermi D[u]mn[e]dzăul cel înțălept și pre alalte muze, a înțălepciunilor zîne. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 164^v/15, în cinstea celor 9 muse. CĂLĂTORIE, I, 166^v. Toate florile din grădinile muzelor. MOLNAR, RET. 22/19 cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Mai mult place muzelor a vorbi în fieștecare neam cu limba lui decît cu alta streină (a. 1826). GCR II, 252/24, cf. NEGULICI. Să nu trecem cu nebăgare de seamă pe lîngă Bălănești. În iazul acesta . . . ades se scaldă muzele. NEGRUZZI, S. I, 195, cf. 205, 335. Profită de vacanță, ca să te mai dai în dragoste cu muza pe care ai părăsit-o. SLECSANDRI, S. 117. Producțiunile lor nedemne de limbajul muzelor. MAIORESCU, CR. I, 114. Sînt silit să mă urc eu . . . pe acest falnic Parnas, unde te-ai așezat la taifas cu muzele. GANE, N. III, 142. În depărtata anticitate- spun unii erudiți – nu se știa să fie decît trei muze. CARAGIALE, O. III, 27. Dar nicI muzele pe-atuncea, legănîndu-mă în șoapte, Ni puteau ca să prevadă c-am să fiu un urgisit. MACEDONSKI, O. I, 72, cf. 43, 62. Nu era cu totul neîngrijit cultul muzelor. XENOPOL, I. R. I 202. ◊ (În invocații) Muză, ce lui Omir odinioară Cîntași Vatrahomiomahia, Cîntă și mie. BUDAI-DELEANU, Ț. 71. Muză . . . Șoptește-mi vorbe și graiuri line. id. ib. 95, cf. 88, 129 233, id. T. V. 29. Te rog, muză mîngăioasă, Carea cînți cîntări frumoasă, Pică-m puțintică miiare Din măiastra ta puteare. BĂRAC, ap GCR II, 172/34. O, muză, vino și mă-nspiră C-așa subiect nu mai găsești. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 118, cf. 77. Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău, Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMP. 1949, nr. 164, 6/6. ♦ F i g. Femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. Apropie-te, vino, o, muza mea cernită, Visarea mea, tu soră, tu mamă, tu iubită. EFTIMIU, Î. 174. 2. Inspirație poetică. Muza-mi a voastre fapte, la umbră cercetează Ș-a voastră pomenire pana-mi a consfințit. HELIADE, O. I, 180. Să mă vezi umblînd pe cîmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vînînd cîte-o idee, cîte-o rimă, un cuvînt. ALEXANDRESCU, O. I, 186, cf. id. M. 244. Gíze, flori întîrziate, Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate Cîte-o strofă lirică. TOPÎRCEANU, B. 52. 3. (Livresc) Poezie; literatură; artă. Veniamin Costachi . . . a fost mecenatul muzelor patriei. (a. 1839). URICARIUL, V, 147. Ți-am citit toate ingenioasele poezii și m-am bucurat văzînd a se mai descoperi incă o coardă ce mai avea muza românească și care era atît de puternică. BOLLIAC, O. 50. Era pe vremea cînd se puteau număra pe degetele mînii producțiile Văcăreștilor și ale lui Conachi, cind muza românească abia gîngăvea. SADOVEANU, E. 226. – Scris și: musă. - Pl.: muze. – Din lat. musa, ngr. μοῦσα, it. musa, germ. Muse, fr. muse.