4 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mustrului v vz muștrului

MÚSTRĂ1, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.

MÚSTRĂ1, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.

MÚSTRU s. n. v. mustră1.

MÚȘTRU s. n. v. mustră1.

MUȘTRULUÍ, muștruluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Fam.) A deprinde soldații cu exercițiul militar; a instrui. ♦ P. ext. A instrui, a învăța cu asprime; a struni. 2. (Fam.) A mustra, a dojeni, a certa; a bate. – Muștru + suf. -ului.

mostră sf [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 97 / V: (înv; nrc) mons~, (îvr) mus~ (Pl și: muștre), mustru (Pl: mustri) sm, muștră / Pl: ~re / E: ngr μόστρα] 1 (Înv) Ceea ce servește sau poate servi ca obiect de imitație în privința formei, a alcătuirii Si: model (1), exemplu. 2 (Reg) Alesătură. 3 (Înv) Exemplu care merită să fie urmat, imitat Si: pildă. 4 (Ban; Trs, îf mustră) Tipar pentru pieptare Vz model. 5 Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material, care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care face parte Si: eșantion, (reg) modă1 Vz probă. 6 (Îs) Târg de ~re Târg la care un stat, diverse întreprinderi etc. își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute. 7 Formă particulară care, prin însușirile sale, ilustrează o categorie, un ansamblu de fenomene, o situație generală. corectată

mustră1 sf [At: IST. AM. 15718 / V: ~ru, (reg) muștăr, muștru sn, mușt~ / Pl: ~re / E: pn musztra, mg mustra] 1 (Îvp) Instrucție militară Si: (înv) ocenie, șmotru, (iuz) muștruluială (1), (nob) mustreală (1). 2 (Pex) Manevră (1). 3 Trecere în revistă (a unor unități militare) Si: inspecție. 4 (Rar) Militărie.

muștră2 sf vz mustră1

muștră1 sf vz mostră

muștruli v vz muștrului

muștrului vt [At: KOGĂLNICEANU, PR. DRAM. 426 / V: must~, (rar) ~li / Pzi: ~esc / E: muștru + -ului] 1 (Înv) A deprinde soldații cu exercițiul militar, a-i pregăti în vederea însușirii teoriei și practicii militare Si: a instrui, (înv) a mustrui. 2 (Pex) A instrui cu asprime. 3 (Pex) A ține din scurt. 4 (Pfm) A certa cu asprime. 5 (Pfm) A bate. 6 (Spc) A lovi animalele de tracțiune pentru a face să meargă mai repede.

MUȘTRULUÍ, muștruluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A deprinde soldații cu exercițiul militar; a instrui. ♦ P. ext. A instrui, a învăța cu asprime; a struni. 2. (Fam.) A mustra, a dojeni, a certa; a bate. – Muștru + suf. -ului.

MÚSTRĂ2, mustre, s. f. (Regional învechit; și în forma muștră) Exercițiu militar, instrucție. Odată împăratul a mers la muștră cu cătanele pe cîmp. RETEGANUL, P. II 22. N-au milă de viața noastră, Zice că ne-nvață mustră. BIBICESCU, P. P. 144. Să văz frunza cum se-ngustă Și pe badea scos la mustră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. – Variante: múștră s. f., múștru (ALECSANDRI, T. 4), mústru (KOGĂLNICEANU, S. 42) s. n.

MÚSTRU s. n. v. mustră 2.

MÚȘTRĂ s. f. v. mustră2.

MÚȘTRU s. n. V. mustră2.

arată toate definițiile

Intrare: mustrului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mustrului
  • mustruluire
  • mustruluit
  • mustruluitu‑
  • mustruluind
  • mustruluindu‑
singular plural
  • mustruluiește
  • mustruluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mustruluiesc
(să)
  • mustruluiesc
  • mustruluiam
  • mustruluii
  • mustruluisem
a II-a (tu)
  • mustruluiești
(să)
  • mustruluiești
  • mustruluiai
  • mustruluiși
  • mustruluiseși
a III-a (el, ea)
  • mustruluiește
(să)
  • mustruluiască
  • mustruluia
  • mustrului
  • mustruluise
plural I (noi)
  • mustruluim
(să)
  • mustruluim
  • mustruluiam
  • mustruluirăm
  • mustruluiserăm
  • mustruluisem
a II-a (voi)
  • mustruluiți
(să)
  • mustruluiți
  • mustruluiați
  • mustruluirăți
  • mustruluiserăți
  • mustruluiseți
a III-a (ei, ele)
  • mustruluiesc
(să)
  • mustruluiască
  • mustruluiau
  • mustruluiră
  • mustruluiseră
Intrare: mustră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustră
  • mustra
plural
  • mustre
  • mustrele
genitiv-dativ singular
  • mustre
  • mustrei
plural
  • mustre
  • mustrelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustru
  • mustrul
  • mustru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mustru
  • mustrului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștru
  • muștrul
  • muștru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • muștru
  • muștrului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștră
  • muștra
plural
  • muștre
  • muștrele
genitiv-dativ singular
  • muștre
  • muștrei
plural
  • muștre
  • muștrelor
vocativ singular
plural
Intrare: mustru (s.m.)
mustru (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustru
  • mustrul
plural
  • mustri
  • mustrii
genitiv-dativ singular
  • mustru
  • mustrului
plural
  • mustri
  • mustrilor
vocativ singular
plural
Intrare: muștrului
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muștrului
  • muștruluire
  • muștruluit
  • muștruluitu‑
  • muștruluind
  • muștruluindu‑
singular plural
  • muștruluiește
  • muștruluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muștruluiesc
(să)
  • muștruluiesc
  • muștruluiam
  • muștruluii
  • muștruluisem
a II-a (tu)
  • muștruluiești
(să)
  • muștruluiești
  • muștruluiai
  • muștruluiși
  • muștruluiseși
a III-a (el, ea)
  • muștruluiește
(să)
  • muștruluiască
  • muștruluia
  • muștrului
  • muștruluise
plural I (noi)
  • muștruluim
(să)
  • muștruluim
  • muștruluiam
  • muștruluirăm
  • muștruluiserăm
  • muștruluisem
a II-a (voi)
  • muștruluiți
(să)
  • muștruluiți
  • muștruluiați
  • muștruluirăți
  • muștruluiserăți
  • muștruluiseți
a III-a (ei, ele)
  • muștruluiesc
(să)
  • muștruluiască
  • muștruluiau
  • muștrului
  • muștruluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mustră mustru muștru muștră

  • 1. învechit popular Exercițiu militar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: instrucție manevră 3 exemple
    exemple
    • Odată împăratul a mers la muștră cu cătanele pe cîmp. RETEGANUL, P. II 22.
      surse: DLRLC
    • N-au milă de viața noastră, Zice că ne-nvață mustră. BIBICESCU, P. P. 144.
      surse: DLRLC
    • Să văz frunza cum se-ngustă Și pe badea scos la mustră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312.
      surse: DLRLC

etimologie:

muștrului familiar

  • 1. A deprinde soldații cu exercițiul militar.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: instrui
    • 1.1. prin extensiune A învăța cu asprime.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deprinde instrui struni învăța 2 exemple
      exemple
      • Ea rămînea cu surorile și frații cei mai mici cînd se duceau părinții la muncă, vedea de dînșii, îi muștruluia și îi povățuia. ISPIRESCU, L. 175.
        surse: DLRLC
      • Fetele se dădeau pe mîna unei mame Sanda... de le muștruluia și le învăța cusături. GHICA, S. 295.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Își muștruluiește chiriașii mai abitir decît ne muștruluiesc pe noi majurii la cazarmă. STANCU, D. 245.
      surse: DLRLC
    • Cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete și tocești singur. Te va ajuta din cînd în cînd Nebunul, care te-a mai muștruluit o dată: «La carte, mă, la carte!». PAS, Z. I 262.
      surse: DLRLC
    • Am să vă muștruluiesc, de au să rîdă și cînii de voi. CREANGĂ, P. 304.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muștru + sufix -ului.
    surse: DEX '98 DEX '09