mârdal, ~ă a vz murdar

mârdar, ~ă a vz murdar

mârdări v vz murdări

murdal, ~ă a vz murdar

murdar, ~ă a [At: KOTZEBUE, U. 7^V/19 / V: (reg) ~al, mâr~, mârdal / Pl: ~i, ~e / E: tc murdar] 1 (Îoc curat) Acoperit, îmbâcsit, plin de murdărie, de pete Si: jegos, mânjit, nespălat, slinos, soios, (reg) mocicoș, muruit (2), muscuros (1), muzgurit, mârșav (2). 2 (D. ființe) Care nu respectă curățenia, care se complace în murdărie (1). 3 (D. apă, lumină etc.) Lipsit de claritate, de limpezime Si: tulbure. 4 (Fig) Vrednic de dispreț Si: josnic, mârșav, venal. 5 (D. cuvinte) Obscen.

murdăli v vz murdări

murdălie sf vz murdărie

murdări [At: ISPIRESCU, L. 350 / V: (reg) mâr~, ~ăli / Pzi: ~resc / E: murdar] 1-6 vtr A (se) umple de murdărie (2-4) Si: a (se) mânji, a (se) păta, (reg) a (se) mociocoși, (înv) a (se) murdăriși, a (se) murui¹ (3). 7 vt A face murdărie (4).

murdărie sf [At: CONV. LIT. XXII, 57 / V: (reg) ~ălie / Pl: ~ii / E: murdar + ie] 1 Stare a ceea ce este murdar (1). 2 (Ccr) Strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva Si: jeg, rapăn, (rar) mânjeală, (reg) mâzgală (3), mocicoșag, moșcăleală, muruială (3). 3 Resturi nefolositoare Si: gunoi. 4 Excremente. 5 (Reg) Must (17). 6 (Fig) Caracter, atitudine, comportare sau faptă vrednică de dispreț sau imorală Si: josnicie, mârșăvie. 7 (Rar) Vorbă necuviincioasă, obscenă.

MURDAR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. (în opoziție cu curat) Plin de pete, acoperit de praf, de murdării sau de gunoi; nespălat, impur, întinat. Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare. ISPIRESCU, L. 40. Înaintea patului, o masă murdară. EMINESCU, N. 38. În scunda tavernă mohorîtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare. stătea posomorită, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită. id. o. i 56. ♦ (Despre ființe) Care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă sau despre lumină) Lipsit de limpezime, de claritate; tulbure. De prin crîșme... pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară. EMINESCU, N. 34. 2. Fig. (Despre acțiuni omenești) Josnic, mîrșav, degradant; (despre oameni) care comite acțiuni urîte. Acuma vezi și tu cît e de murdar și de nevrednic de iubirea ta. REBREANU, I. 113. Dumneata sugi sîngele poporului. – Murdar! CARAGIALE, O. I 102. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen. Și începu să-i spuie vorbe murdare și s-o înjure, cu patimă. DUMITRIU, P. F. 37.

MURDĂRI, murdăresc, vb. IV. Tranz. A face murdar, a păta, a mîzgăli, a mînji; fig. a degrada. Bocancii plini de noroi murdăreau... pătura. DUMITRIU, N. 163. Da! ce-am văzut să-mi murdăresc mănușițele! ISPIRESCU, L. 350.

MURDĂRIE, murdării, s. f. 1. Strat de necurățenie care acoperă sau îmbîcsește ceva; (concretizat) obiect murdar, bun de aruncat; gunoi. Dar vezi, vezi să nu-mi facă murdărie ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri. REBREANU, R. I 169. Slugile împăratului rîdeau de dînsui și toate murdăriile le arunca pe bordeiul lui. ISPIRESCU, L. 154. 2. Fig. Faptă josnică, degradantă. Bine că nu m-ați amestecat și în murdăria asta. DEMETRIUS, C. 61. La cîte murdării nu m-am pretat, ca s-o spionez. CAMIL PETRESCU, T. II 106. ♦ Vorbă necuviincioasă.

mâini murdare sint. s. Corupție ◊ „Mâini murdare și la Londra. Suflă vânt de corupție tipic italiană și la Londra, anunță ziarul «The Guardian».” R.l. 22 III 93 p. 3 (după mâini curate)

MURDAR ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de murdărie; zoios. 2) (despre persoane) Care nu respectă sau neglijează curățenia. 3) fig. Care este vrednic de dispreț; lipsit de scrupule. 4) (despre lumină, apă etc.) Care nu este limpede. 5) (despre culori) Care este lipsit de claritate. 6) (despre cuvinte sau despre expresii) Care vădește lipsă de pudoare. /<turc. murdar

A SE MURDĂRI mă ~esc intranz. 1) A deveni murdar; a se umple de murdărie; a se mânji; a se păta. 2) fig. A-și păta onoarea (prin atitudini sau fapte reprobabile); a se compromite; a se mânji. /Din murdar

A MURDĂRI ~esc tranz. 1) A face să se murdărească; a păta; a mânji; a mâzgăli; a terfeli. 2) fig. (persoane) A pune într-o situație de inferioritate lezând demnitatea; a compromite; a umili; a înjosi. /Din murdar

MURDĂRIE ~i f. 1) Strat de impurități care acoperă sau îmbâcsește ceva. 2) Totalitate de lucruri murdare. 3) Lipsă de curățenie. 4) fig. Faptă, acțiune sau vorbă nedemnă de un om onest. /murdar + suf. ~ie

murdar a. 1. necurat: apă murdară;. 2. obscen: vorbe murdare; 3. fig; sgârcit. [Turc. MURDAR].

murdărì v. a (se) face murdar.

murdărie f. 1. starea celui murdar; 2. lucruri murdare; 3. fig. vorbe necuviincioase.

murdár, -ă adj. (turc. murdar, mundar [d. pers. mürd, mort]; ngr. murdáris, alb. sîrb. murdar). Necurat, scîrnav: stradă, haĭnă, mînă murdară. Fig. Ordinar, trivial: vorbe murdare. Ignobil, gro...,^[1] vulgar: caracter murdar. Avar murdar, avar grozav. Adv. În mod murdar.

murdărésc v. tr. (d. murdar). Fac murdar. Fig. Profanez: a murdări numele cuĭva. – Vechĭ murdarisesc și -ipsesc (ngr. murdarévo, aor. -árevsa).

murdăríe f. (d. murdar). Starea lucrurilor și ființelor murdare. Fig. Faptă saŭ vorbă murdară. Pl. Materiĭ murdare, gunoaĭe.

murdar adj. m., pl. murdari; f. murdară, pl. murdare

murdări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdăresc, 3 sg. murdărește, imperf. 1 murdăream; conj. prez. 1 sg. să murdăresc, 3 să murdărească

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile (desp. -ri-i-)

murdar adj. m., pl. murdari; f. murdară, pl. murdare

murdări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdăresc, imperf. 3 sg. murdărea; conj. prez. 3 să murdărească

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile

murdar adj. m., pl. murdari; f. sg. murdară, pl. murdare

murdări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdăresc, imperf. 3 sg. murdărea; conj. prez. 3 sg. și pl. murdărească

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile

murdar

murdar (murdară), adj. – Soios, slinos, jegos. – Mr. murdar. Tc. (per.) murdar (Roesler 599; Șeineanu, II, 265; Loebel 66; Lokotsch 1516; Ronzevalle 160), cf. ngr. μουρντάρης, alb., sb. murdar. – Der. murdalnic, s. n. (înv., murdărie), din tc. murdalik; murdări, vb. (a face murdar); murdărie, s. f. (calitatea de a fi murdar; porcărie, măgărie); murdărisi, vb. (înv., a murdări), din ngr. μουρνταρεύω, aorist μουρντάρευσα.

honioș Cuvîntul, care înseamnă „murdar”, e atestat în MCD, p. 74 (din Vîlcele), fără etimologie, alături de honioși „a se murdări” și honioșag, acesta din urmă explicat prin magh. hanyagság „neglijență, nepăsare”; honioș apare și în Lex. reg. I, p. 20 (Șomcuta Mare) și mi-a fost semnalat de o ascultătoare de radio de la Gherla. Tamás socotește că honioș vine de la magh. hanyag, iar consoana finală s-ar datora influenței unui plural *honioji de la singularul neatestat *honiog. Mi se pare mai probabil că a fost împrumutat numai derivatul honioșag, care se explică nesilit din magh. hanyagság, iar honioș e un derivat regresiv de la acesta.

murdar, -ă, murdari, -e adj. (d. afacere etc.) ilegală, în afara legii.

MURDAR adj. 1. jegos, mânjit, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. și pop.) picat, scârnav, (pop.) zăbălos, (reg. și fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazac, mârșav, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, râpat, râpos, zoios, (Mold., Bucov. și Ban.) feștelit, (Transilv.) mocicoș, (Transilv. și Maram.) piscoș, ronghioș, (Transilv., Maram. și Bucov.) tinos, (înv.) smârced, smârd, (fam.) împuțit, păduchios. (O cămașă ~.) 2. jegos, mânjit, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.) 3. v. impur.

MURDAR adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

MURDAR adj. v. ilegal, ilicit, incorect, mișelesc, necinstit, neclar, necorect, nelegal, neonest, obscen, rușinos, scelerat, tulbure.

MURDĂRI vb. 1. a (se) jegoși, a (se) mânji, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scârnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămânji, a (se) târnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdarisi. (S-a ~ de tot pe haine și pe corp.) 2. v. păta.

MURDĂRI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.

MURDĂRIE s. 1. jeg, necurățenie, (pop.) rapăn, scârnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mânjeală, mâzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlâc, necurăție, smârdă. (Plin de ~ din cap până în picioare.) 2. v. gunoi.

MURDĂRIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

murdar adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

murdar adj. v. ILEGAL. ILICIT. INCORECT. MIȘELESC. NECINSTIT. NECLAR. NECORECT. NELEGAL. NEONEST. RUȘINOS. SCELERAT. TULBURE.

MURDAR adj. 1. jegos, mînjit, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. și pop.) picat, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. și fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazac, mîrșav, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, rîpat, rîpos, zoios, (Mold., Bucov. și Ban.) feștelit, (Transilv.) mocicoș, (Transilv. și Maram.) piscoș, ronghioș, (Transilv., Maram. și Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuțit, păduchios. (O cămașă ~.) 2. jegos, mînjit, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.) 3. impur, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)

murdări vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.

MURDĂRI vb. 1. a (se) jegoși, a (se) mînji, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdarisi. (S-a ~ de tot pe haine și pe corp.) 2. a (se) mînji, a (se) păta, a (se) umple. (S-a ~ de noroi, de cerneală.)

MURDĂRIE s. 1. jeg, necurățenie, (pop.) rapăn, scîrnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeală, mîzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlîc, necurăție, smîrdă. (Plin de ~ din cap pînă în picioare.) 2. gunoi, impuritate, necurățenie, (prin Ban. și Transilv.) bucluc, (Mold. și Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (înv.) șterc. (Casă plină de ~ii.)

murdărie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

MURDĂRIE. Subst. Murdărie, murdărire, necurățenie, necurăție (înv.), ordură (rar), îngălare (pop.), îngălăciune (înv.); soi (rar), slin (reg.), jeg, rapăn, izină (reg.), izineală (reg.); mînjeală, mînjire, mînjitură (rar), mozoleală (reg.), întinare (reg.), pată, pătare; mîzgăleală, mîzgălitură. Gunoi, goz (reg.). Adj. Murdar, necurat, imund (livr.), sordid (livr.), ordurier (rar), îngălat (pop.); soios, slinos (reg.), jegos, răpănos, nespălat, izinit (reg.), mînjit, mozolit (reg.), întinat (reg.), imos (reg.), pătat, mîzgălit. Gunoios (rar). Vb. A fi murdar. A se murdări, a se soi (rar), a se mînji, a se mozoli (reg.), a se păta, a se întina (rar). A murdări, a îngăla (pop.), a soi (rar), a mînji, a mozoli (reg.), a tămînji (reg.), a păta, a mîzgăli. V. dezordine.

Murdar ≠ curat

A (se) murdări ≠ a (se) curăța

Il faut laver son linge sale en famille (fr. „Rufele murdare trebuie spălate în familie”) – Voltaire a adresat aceste cuvinte enciclopediștilor, sfătuindu-i să nu aducă în public certurile dintre ei. Dar expresia ar fi rămas poate necunoscută, dacă n-ar fi reluat-o Napoleon. (Balzac, în romanul Eugenie Grandet, o atribuie chiar direct lui Bonaparte). Într-o faimoasă diatribă, rostită la 1 ianuarie 1814 în fața deputaților care începuseră a cîrti împotriva lui și a administrației imperiale, Napoieon spuse: „Dacă aveți a vă plinge, trebuia să așteptați alt prilej cînd, în fața sfetnicilor mei sau chiar în fața mea, v-ați fi spus plîngerile și, în măsura în care ar fi fost întemeiate, vi le-aș fi satisfăcut. Dar explicația ar fi avut loc între noi, căci în familie, nu în public, se spală rufele murdare”. LIT.

MURDAR, -Ă adj. 1. (În opoziție cu c u r a t) Acoperit, îmbîcsit, plin de murdărie (1, 2), de pete; nespălat, mînjit, soios, slinos, jegos, (regional) mocicoș, muruit (2), muscuros (1), muzgurit, mîrșav (2). Și copiii babii era. . . murdari. KOTZEBUE, U. 7^v/19. O masă murdară. EMINESCU, N. 38. Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare. ISPIRESCU, L. 40. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau cîteva raze de soare. REBREANU, R. II, 64. Se arătă la fereastra murdară lumina albă-sinilie a faptului de ziuă. MiRONESCU, S. A. 55. Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crîșmâ umedă, murdară. BACOVIA, O. 15. Scot mănușile murdare. CAMIL PETRESCU, U. N. 365. Dacă l-ar descheia, i-ar găsi cămașa murdară. C. PETRESCU, C. V. 129. E tare murdar: ba de colb, ba de glod, ba de păcură. TEODOREANU, M. U. 401. I mîrdar. . . pe piele, are colb pe piele. ALR I 639/590. Îi nespălată sau mîrdară. ib. 640/542. Haine murdale. ALR II 3 263/836. Rufele murdare se spală acasă (sau în familie). Cf. ZANNE, P. III, 338. ♦ (Despre ființe) Care nu respectă curățenia, care se complace în murdărie (1). ♦ Lipsit de claritate, de limpezime; tulbure. Pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară. EMINESCU, G. P. 3, cf. id. N. 34, ISPIRESCU, L. 37. 2. F i g. Vrednic de dispreț; josnic, mîrșav, venal. Să fii tu martor la astfel d-alianță murdară. ISPIRESCU, în ZEITSCHRIFT, XVIII, 110. Acuma vezi și tu cît e de murdar și de nevrednic de iubirea ta. REBREANU, I. 113. Cum ai putut să spui că ie întorci numaidecît și să mă lași acolo ? Cît de murdar ai fos t! CAMIL PETRESCU, T. II, 241, cf. V. ROM. decembrie 1954, 97. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, ordinar, grosolan, obscen. - Pl.: murdari, -e. – Și: (regional) murdal, -ă, mîrdar, -ă, mîrdal, -ă (ALR II 3 390/551) adj. – Din tc. murdar.

MURDĂRI vb. IV. T r a n z. și r e f l. A (se) umple de murdărie (1, 2), a (se) face murdar, a (se) mînji, a (se) păta, (regional) a (se) murui¹ (3), a (se) mocicoși, (învechit) a (se) murdăriși. Ce-am văzut să-mi murdăresc mănușițele. ISPIRESCU, L. 350. Mustra pe moș Costache că se murdărește pe haine cu scrum de țigare. CĂLINESCU, E. O. I, 78. Le-am dat apă, pe care au murdărit-o numaidecît. BRĂESCU, A. 58. Băieți, nu vă băgați sub pat, că vă murdăriți. ALR II 3 209/537. A murdălit cămașa, ib. 3 363/762, cf. 3 363/769. O vacă murdară murdărește cireada toată. ZANNE, P. i, 686, cf. 695. ◊ F i g. De ce-ți murdărești sufletul, Ioane, cu asemenea prezumții scîrboase ? T. POPOVICI, S. 236. ♦ A face murdărie (2). Se vede însă că nu mi-am murdărit scăldătoarea cînd m-a vîrît bunică-mea întâi în ea. SADOVEANU, P. M. 186. – Prez. ind.: murdăresc. – Și: (regional) murdăli, mîrdări (ALR I 640/590, ALR II 3 209/537) vb. IV. – V. murdar.

MURDĂRIE s. f. 1. Starea a ceea ce este murdar (1); (concretizat) strat de necurățenie care acoperă sau îmbîcsește ceva, j e g, r a p ă n, (rar) m î n j e a l ă (I 2), (regional) m u r u i a l ă (3), m o c i c o ș a g, m î z g a l ă (3), m o ș c o l e a l ă, (turcism învechit) m u r d a r l î c (1) ; resturi nefolositoare, gunoi. Maidane pline de murdării. CONV. LIT. XXII, 57. Toate murdăriile le arunca pe bordeiul lui. ISPIRESCU, L. 154. Dar vezi să nu-mi facă murdărie, ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri! REBREANU R. I, 169, cf. ALRM I/I h 184. 2. Excremente. ♦ (Regional) Must (I 8). Cf. ALR II 5 678/414, 886. 3. F i g. Caracter, atitudine, comportare sau faptă vrednică de dispreț, josnică, nedemnă, degradantă, imorală; josnicie, mîrșăvie, (turcism învechit) murdarlîc (2). Va să zică popa l-a ademenit să mă trădeze. . . Iată pînă unde merge murdăria unui cărturar ! REBREANU, I. 235, cf. 216. La cîte murdării nu m-am pretat ca s-o spionez. CAMIL PETRESCU, T. II, 106. Nici nu-ți imaginezi dumneata la cîte murdării trebuie să închizi ochii ca să capeți un rol. PETRESCU, C. V, 219. Bine că nu m-ați amestecat și în murdăria asta. DEMETRIUS, C. 61. Oamenii aceștia țesuseră în jurul fermei un lanț întreg de murdării, de falsuri, de corupție, de banditisme. V. ROM. martie 1954, 36. ♦ (Rar) Vorbă necuviincioasă, obscenă. Cf. LM. – Pl.: murdării. – Și: (regional) murdălie s. f. BUL. FIL. V, 168. – Murdar + suf. -ie.