2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNCEL, muncele, s. n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Lat. monticellus.

muncel sn [At: (a. 1684) ȘTEFANELLI, D. C. 8 / Pl: ~e, (îrg, sm) ~cei / E: ml monticellus] 1 Formă de relief convexă sau plată situată între două văi și făcând parte din treapta mai coborâtă a unui masiv sau lanț muntos. 2 Munte puțin înalt. 3 Parte mai joasă a muntelui. 4 Deal în formă de căciulă, cu locuri bune de pășune, de arat sau de cosit. 5 Colină.

MUNCEL, muncele, s. n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Din lat. monticellus.

MUNCEL, muncele, s. n. Munte mic, deal, colină făcînd parte dintr-un șir de înălțimi asemănătoare. De la amiază o luaseră pe un drum îngust, care se strecura întortocheat pe sub muncele și prin văi. SADOVEANU, O. I 12. Ștefan-vodă... la luptă purcedea Peste munte și muncel Cu tot codrul după el. ALECSANDRI, P. III 158. Pe cel deal, pe cel muncel, Se ivește-un voinicel. ȘEZ; XXI 51. – Pl. și: (m.) muncei (SBIERA, P. 179).

MUNCEL ~e n. Munte de înălțime mică, care face parte din treapta cea mai de jos a unui lanț muntos. /<lat. monticellus

Muncel n. pisc de munte în jud. Suceava.

muncel n. colină: luna a apus după muncel EM. [Lat. MONTICELLUS].

muncél n., pl. e (lat. monticĕllus, it. monticello, fr. monceau, sp. montecillo). Est. Munte mic, deal mare. – În vest mușcel (din *munțicel?).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muncel (-ei), s. m. – Colină, înălțime, mușuroi. Lat. monticellus (Pușcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui mușcel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puțin clară (poate prin încrucișare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moțcel; după Tiktin, din *munțicel).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muncel, muncele, s.n. – Munte sau deal mic. ♦ (top.) Muncelașu, vf. (1.376 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu-Bardău) (Posea, 1980: 27); Muncel, deal (638 m) situat între văile Lăpuș și Suci, în depresiunea Lăpușului (Posea, 1980: 38); Muncel, munte (1.318 m) aflat în componența culmei Pop Ivan (în Munții Maramureșului), în care râul Vișeu taie defileul de la Bistra – Valea Vișeului, înainte de confluența cu Tisa (Posea, 1980: 26); Muncelu Popii, vf. (1.429 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu Bardău) (Posea, 1980). ♦ (onom.) Muncelean, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Lat. monticcellus (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

muncel, muncele, s.n. – Munte sau deal mic. Muncei, munte (Botiza); Muncelu, deal (Breb) și munte (Săcel); Muncelu Mare și Muncelu Mic (Ieud). – Lat. monticcellus.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRĂDIȘTEA MUNCELULUI, loc aflat pe terit. satului Grădiștea de Munte (Dealul Grădiștei), com. Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara, unde au fost descoperite vestigiile unei așezări dacice, cunoscută sub denumirea de Sarmizegetusa Regia sau Sarmizegetusa Basileion – principalul centru economic, politic, militar și religios al statului dac în sec. 1 î. Hr. – 1 d. Hr. Aici au fost găsite unelte și obiecte de fier, ceramică dacică, lucrată la roată și cu mâna, arme, monede, precum și un vas care purta inscripția DECEBALUS PER SCORILO (Decebal, fiul lui Scorilo). Așezarea de la G. M. a fost distrusă de romani în timpul celui de-al doilea război daco-roman (105-106), aici fiind instalat un detașament al Legiunii a IV-a Flavia Felix, însărcinat cu paza regiunii.

Intrare: Muncel
Muncel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: muncel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncel
  • muncelul
  • muncelu‑
plural
  • muncele
  • muncelele
genitiv-dativ singular
  • muncel
  • muncelului
plural
  • muncele
  • muncelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muncel, muncelesubstantiv neutru

  • 1. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De la amiază o luaseră pe un drum îngust, care se strecura întortocheat pe sub muncele și prin văi. SADOVEANU, O. I 12. DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă... la luptă purcedea Peste munte și muncel Cu tot codrul după el. ALECSANDRI, P. III 158. DLRLC
    • format_quote Pe cel deal, pe cel muncel, Se ivește-un voinicel. ȘEZ; XXI 51. DLRLC
  • comentariu masculin Plural și: muncei. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.