muncel, muncele, s.n. – Munte sau deal mic. ♦ (top.) Muncelașu, vf. (1.376 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu-Bardău) (Posea, 1980: 27); Muncel, deal (638 m) situat între văile Lăpuș și Suci, în depresiunea Lăpușului (Posea, 1980: 38); Muncel, munte (1.318 m) aflat în componența culmei Pop Ivan (în Munții Maramureșului), în care râul Vișeu taie defileul de la Bistra – Valea Vișeului, înainte de confluența cu Tisa (Posea, 1980: 26); Muncelu Popii, vf. (1.429 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu Bardău) (Posea, 1980). ♦ (onom.) Muncelean, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Lat. monticcellus (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).