muncél, muncele, s.n. Munte sau deal mic. ■ (top.) Muncelașu, vf. (1.376 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu-Bardău); Muncel, deal (638 m) situat între văile Lăpuș și Suci, în depresiunea Lăpușului; Muncel, munte (1.318 m) aflat în componența culmei Pop Ivan (în Munții Maramureșului); Muncelul Popii, vf. (1.429 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu Bardău). ■ (onom.) Muncelean, nume de familie în jud. Maram. – Lat. monticcellus (Scriban, DEX, MDA).