mumifiere sf [At: DN³ / P: ~fi-e~ / Pl: ~ri / E: mumifia] 1 Mumificare. 2 Proces de uscare a fructelor datorită unor ciuperci.

MUMIFIERE s. f. (Neobișnuit) Faptul de a se mumifica. Climatul și compoziția acestui sol ajută foarte mult fenomenului de mumifiere. SAHIA, U.R.S.S. 46.

MUMIFIERE s.f. 1. Mumificare. 2. Proces de uscare a fructelor datorită unor ciuperci. V. monilioză. [Pron. -fi-e-. / < mumifia].

MUMIFICA, mumific, vb. I. 1. Tranz. A îmbălsăma; a transforma în mumie. ♦ Refl. Fig. (Rar) A încremeni, a se opri la un anumit stadiu de dezvoltare. 2. Refl. (Despre fructe) A se zbârci, a se usca ca urmare a atacului unor ciuperci. [Var.: mumifia vb. I] – Din it. mummificare. Cf. fr. momifier.

momifica v vz mumifica

mumifia v vz mumifica corectat(ă)

mumifica [At: MACEDONSKI, O, IV, 128 / V: (frm) ~fia, (îvr) mom~ / Pzi: mumific / E: fr momifier, it mummificare] 1 vt A îmbălsăma un cadavru prin procedee speciale pentru a-l transforma în mumie. 2 vr A se conserva ca o mumie. 3 vr (Fig) A se opri la un anumit stadiu de dezvoltare Si: a încremeni. 4 vr (D. fructe) A suferi procesul de mumificare (2).

mumificare sf [At: SAHIA, U.R.S.S. 46 / V: ~fiere / Pl: ~cări / E: mumifica] 1 Îmbălsămare a unui cadavru prin procedee speciale, în scopul conservării. 2 (Bot) Proces de uscare, de zbârcire și de întărire a fructelor, ca urmare a atacului unor ciuperci.

MUMIFICA, mumific, vb. I. 1. Tranz. A îmbălsăma; a transforma în mumie. ♦ Refl. Fig. (Rar) A încremeni, a se opri la un anumit stadiu de dezvoltare. 2. Refl. (Despre fructe) A se zbârci, a se usca ca urmare a atacului unor ciuperci. [Var.: mumifia vb. I.] – Din it. mummificare, fr. momifier.

MUMIFICA, mumific, vb. I. Refl. A se usca ca o mumie. Au luat o șopîrlă mare și un șarpe de cîțiva metri pe care i-au ținut în catacombe... în cîțiva ani tîrîtoarele s-au mumificat. SAHIA, U.R.S.S. 48.

MUMIFIA vb. I. tr., refl. A (se) mumifica. [Pron. -fi-a. / < cf. fr. momifier].

MUMIFICA vb. I. 1. tr., refl. A (se) transforma în mumie. 2. refl. (Despre fructe) A suferi procesul de mumifiere; a (se) mumifia. [P.i. mumific. / cf. it. mumificare].

MUMIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) mumifica și rezultatul ei; transformare în mumie. ♦ Mumifiere (2) [în DN]; mumificație. [< mumifica].

MUMIFIA vb. tr., refl. a (se) mumifica. (< fr. momifier)

MUMIFICA vb. I. tr., refl. a (se) transforma în mumie; a (se) mumifia. II. refl. 1. (despre fructe) a suferi procesul de mumificare (2). 2. a încremeni într-un anumit stadiu. (< it. mummificare, după fr. momifier)

MUMIFICARE s. f. 1. faptul de a (se) mumifica. 2. proces de uscare, de zbârcire a fructelor, datorită unor ciuperci; mumificație. (< mumifica)

A SE MUMIFICA mă mumific intranz. 1) fig. (despre ființe) A se transforma în mumie, a deveni mumie. 2) (despre fructe) A se acoperi cu zbârcituri; a se zbârci. /<it. mummificare, fr. momifier

A MUMIFICA mumific tranz. A face să se mumifice. /<it. mummificare, fr. momifier

mumificà v. 1. a reduce în stare de mumie; 2. fig. a deveni inert, a se atrofia intelectualicește.

*mumífic, a -á v. tr. (mumie și fic ca’n edi-fic). Prefac în mumie. Fig. Slăbesc și urîțesc mult.

mumifiere (rar) (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. mumifierii; pl. mumifieri

mumifiere (rar) (-fi-e-) s. f., g.-d. art. mumifierii; pl. mumifieri

mumifiere s. f. (sil. -fi-e), g.-d. art. mumifierii; pl. mumifieri

mumifia (a ~) (rar) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. mumifiez (desp. -fi-ez), 3 mumifiază, 1 pl. mumifiem; conj. prez. 1 sg. să mumifiez, 3 să mumifieze; ger. mumifiind (desp. -fi-ind)

mumifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mumific, 2 sg. mumifici, 3 mumifică; conj. prez. 1 sg. să mumific, 3 să mumifice

mumificare s. f., g.-d. art. mumificării; pl. mumificări

mumifia (a ~) (rar) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 mumifiază; conj. prez. 3 să mumifieze (-fi-e-); ger. mumifiind (-fi-ind)

mumifica (a ~) vb., ind. prez. 3 mumifică

mumificare s. f., g.-d. art. mumificării; pl. mumificări

mumifia vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. mumifiază; conj. prez. 3 sg. și pl. mumifieze (sil. -fi-e-); ger. mumifiind (sil. -fi-ind)

mumifica vb., ind. prez. 1 sg. mumific, 3 sg. și pl. mumifică; conj. prez. 3 sg. și pl. mumifice

mumificare s. f., g.-d. art. mumificării; pl. mumificări

mumifica (ind. prez. 3 sg. și pl. mumifică)

mumific.

MUMIFIA vb. v. mumifica.

MUMIFICA vb. a (se) mumifia.

MUMIFIÉRE (< mumifia) s. f. 1. Faptul de a (se) mumifica (1). 2. (FITOPAT.) Proces de uscare, de zbârcire și de întărire a fructelor atacate de unele ciuperci din genul Monilinia. V. monilioză.