MUMIFICARE s. f. Acțiunea de a (se) m u m i f i c a. 1. Cf. m u m i f i c a (1). Catacombele. . . ajută foarte mult procesului de mumifiere. SAHIA, U.R.S.S. 46. Mumificarea a fost practicată mai ales de vechii egipteni și este legată de credința despre viața de după moarte, DER III, 440. 2. Proces de uscare, de zbîrcire și de întărire a fructelor, ca urmare a atacului unor ciuperci. Cf. DER. – Pl.: mumificări. – Și: mumifiére s. f. – V. mumifica.