mumificare sf [At: SAHIA, U.R.S.S. 46 / V: ~fiere / Pl: ~cări / E: mumifica] 1 Îmbălsămare a unui cadavru prin procedee speciale, în scopul conservării. 2 (Bot) Proces de uscare, de zbârcire și de întărire a fructelor, ca urmare a atacului unor ciuperci.

MUMIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) mumifica și rezultatul ei; transformare în mumie. ♦ Mumifiere (2) [în DN]; mumificație. [< mumifica].

MUMIFICARE s. f. 1. faptul de a (se) mumifica. 2. proces de uscare, de zbârcire a fructelor, datorită unor ciuperci; mumificație. (< mumifica)

mumifica [At: MACEDONSKI, O, IV, 128 / V: (frm) ~fia, (îvr) mom~ / Pzi: mumific / E: fr momifier, it mummificare] 1 vt A îmbălsăma un cadavru prin procedee speciale pentru a-l transforma în mumie. 2 vr A se conserva ca o mumie. 3 vr (Fig) A se opri la un anumit stadiu de dezvoltare Si: a încremeni. 4 vr (D. fructe) A suferi procesul de mumificare (2).

mumifiere sf [At: DN³ / P: ~fi-e~ / Pl: ~ri / E: mumifia] 1 Mumificare. 2 Proces de uscare a fructelor datorită unor ciuperci.

MUMIFIERE s. f. (Neobișnuit) Faptul de a se mumifica. Climatul și compoziția acestui sol ajută foarte mult fenomenului de mumifiere. SAHIA, U.R.S.S. 46.

MUMIFIERE s.f. 1. Mumificare. 2. Proces de uscare a fructelor datorită unor ciuperci. V. monilioză. [Pron. -fi-e-. / < mumifia].

mumificare s. f., g.-d. art. mumificării; pl. mumificări

mumificare s. f., g.-d. art. mumificării; pl. mumificări

mumificare s. f., g.-d. art. mumificării; pl. mumificări

mumifiere (rar) (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. mumifierii; pl. mumifieri

mumifiere (rar) (-fi-e-) s. f., g.-d. art. mumifierii; pl. mumifieri

mumifiere s. f. (sil. -fi-e), g.-d. art. mumifierii; pl. mumifieri

MUMIFIÉRE (< mumifia) s. f. 1. Faptul de a (se) mumifica (1). 2. (FITOPAT.) Proces de uscare, de zbârcire și de întărire a fructelor atacate de unele ciuperci din genul Monilinia. V. monilioză.

MUMIFICARE s. f. Acțiunea de a (se) m u m i f i c a. 1. Cf. m u m i f i c a (1). Catacombele. . . ajută foarte mult procesului de mumifiere. SAHIA, U.R.S.S. 46. Mumificarea a fost practicată mai ales de vechii egipteni și este legată de credința despre viața de după moarte, DER III, 440. 2. Proces de uscare, de zbîrcire și de întărire a fructelor, ca urmare a atacului unor ciuperci. Cf. DER. – Pl.: mumificări. – Și: mumifiére s. f. – V. mumifica.

MUMIFIERE s. f. v. mumificare.