MUMIFICA vb. I. 1. T r a n z. (Complementul indică un cadavru) A îmbălsăma (prin procedeee speciale); a transforma în mumie. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. (F i g.) Și peste el trecuse neîndurătoare vremea. . . îl mumificase de viu. STANCU, R. A. I, 255. ♦ R e f l. A se conserva, a se păstra ca o mumie. În cîțiva ani tîrîtoarele s-au mumificat. SAHIA, U.R.S.S. 48. ♦ R e f l. F i g. A se opri la un anumit stadiu de dezvoltare, a rămîne neschimbat; a încremeni. O limbă și o literatură nu se pot momifica în trecut. MACEDONSKI, O. IV, 128. 2. R e f l. (Despre fructe) A suferi procesul de mumificare (2). Fructele atacate prezintă cercuri concentrice de mucegai, apoi se mumifiază sau putrezesc. DER III, 408. -Prez. ind.: mumific. – Și: (franțuzism) mumifiá, (învechit, rar) momificá vb. – Din fr. momifier, it. mummificare.