4 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTÓR, -OÁRE, motori, -oare, s. n., adj. I. S. n. Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică convertibilă în lucru mecanic (pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc.). ◊ Motor termic = motor care transformă energia termică a unui combustibil în energie mecanică. Motor electric = motor care transformă energia electrică în energie mecanică. Motor eolian = motor care transformă energia vântului în energie mecanică. Motor hidraulic = motor care transformă energia hidraulică (a unei mase de apă în mișcare sau a unui fluid sub presiune) în energie mecanică. Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii. Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. ◊ Compus Motor-rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant. II. 1. Adj. Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare; motoriu. 2. Adj., s. n. Factor, agent (persoană) care declanșează o acțiune, care stimulează pe cineva sau ceva, care dă impuls unei acțiuni. – Din fr. moteur, lat. motor, germ. Motor.

motor, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: fr moteur, ger Motor] 1 sn Mașină de forță care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru a pune în mișcare altă mașină, un vehicul etc. 2 sn (Arg; îe) Îmi vâjâie ~ul Mă doare capul. 3 sn (Pop) Automobil. 4 a (D. sisteme tehnice sau piese, d. organe anatomice) Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare Si: motoriu. 5 a (Fig) Care declanșează, care stimulează o acțiune Si: stimulator. 6 sns Factor, agent etc. care dă impuls unei acțiuni Si: imbold, stimul. 7 sn (Îs) ~ cu plasmă Motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. 8 sn (Îs) ~ fotonic Motor cu reacție în care agentul motor îl constituie fotonii. 9 sn (Îs) ~ ionic Motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. 10 sn (Îs) ~ nuclear Motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. 11 sn (Îc) ~-rachetă Sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant.

MOTÓR, -OÁRE, motori, -oare, s. n., adj. I. S. n. Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică (pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc.). (În sintagmele) Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii. Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. (În compusul) Motor-rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant. Motor eolian. Motor electric. Motor hidraulic. Motor pneumatic. Motor cu ardere internă. II. Adj. 1. Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare; motoriu. 2. Fig. Care stimulează, declanșează o acțiune. ♦ (Substantivat, n.) Factor, agent care dă impuls unei acțiuni; stimul, imbold. – Din fr. moteur, lat. motor, germ. Motor.

MOTÓR2, -OÁRE, motori, -oare, adj. Care pune ceva în mișcare. Nerv motor. Mușchi motor. – Variantă: motóriu, -ie (PARHON, O. A. I 29) adj.

MOTOR1, motoare, s. n. 1. Mașină care transformă o formă de energie în energie mecanică pentru a pune în mișcare altă mașină, un vehicul etc. Motoarele bîzîiau peste ogoare ca niște uriași bondari de oțel. MIHALE, O. 390. În subsol duduia motorul care punea în mișcare, prin curele de transmisie, secția de mașini de la parter, PAS, Z. I 290. Își clădise și o moară cu motor de benzină. PETRESCU, Î. II 141. Motor cu explozie v. explozie. Motor cu ardere internă. = motor care prin dezvoltare și consum de căldură în interiorul său transformă energia chimică a unui combustibil în energia mecanică a unor corpuri solide în mișcare. Motor cu ardere externă = motor în care energia potențială a unui fluid se transformă în energie mecanică, fluidul fiind încălzit în exterior. Motor electric = motor în care energia electrică se transformă în energie mecanică. 2. Fig. Ceea ce dă impuls unei acțiuni, unei mișcări; imbold, stimulent. Andrei a fost motorul activității lor, sufletul luptei din întreaga campanie. MIHALE, O. 481.

MOTÓR s.n. 1. Mașină care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc. ♦ (Fam.) Motocicletă. 2. (Fig.) Ceea ce mișcă ceva, ceea ce pornește o acțiune; imbold, stimulent. [< fr. moteur, cf. germ. Motor].

MOTÓR, -OÁRE adj. Care pune în mișcare, care mișcă. [Var. motoriu, -ie adj. / cf. fr. moteur, lat. motor].

MOTÓR, -OÁRE I. adj. care pune în mișcare, care mișcă. II. s. n. 1. mașină de forță care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc. 2. (fig.) ceea ce mișcă ceva; imbold, stimulent. (< fr. moteur, germ. Motor) corectată

MOTÓR1 ~oáre n. 1) Mașină care transformă o formă oarecare de energie în lucru mecanic. * ~ cu ardere internă motor bazat pe arderea în spațiu închis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reacție motor în care forța de tracțiune este obținută datorită evacuării unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe acțiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce îndeamnă la o acțiune; imbold; stimulent; impuls; îndemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor

MOTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care mișcă; care pune în mișcare; care produce mișcare. Forță ~oare. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor

motor m. 1. ceeace dă mișcare: aburul e un motor puternic; 2. mușchi ce fac să miște un membru; 3. fig. ceeace inspiră, face să lucreze: interesul fu motorul acestei întreprinderi. ║ a. care dă mișcare: forță motrice.

*motór, -oáre adj. (lat. mótor, -óris, f. mótrix, -icis, mișcător, d. movére, motum, a mișca. V. moțiune, mobil, mut 2). Mișcător, care pune în mișcare: apa e forța motoare (și maĭ des motrice) a acesteĭ morĭ, mușchiĭ motorĭ aĭ ochilor. S. n., pl. oare. Lucru care produce mișcare, ca apa, o mașină orĭ alt-ceva. Fig. Cauză de acțiune, agent mișcător: interesu e motoru acesteĭ întreprinderĭ, acest om e motoru acesteĭ societățĭ. Bicicletă cu motor, motocicletă. – Ca adj., fem. e maĭ des motorice1.[1]

  1. 1. Posibilă greșeală de tipar pentru motrice. LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

motor1 adj. m., pl. motori; f. sg. și pl. motoare

motór adj. m., pl. motóri; f. sg. și pl. motoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOTÓR adj., s. 1. adj. (rar) motoriu. (Arbore ~; centru ~.) 2. s. (TEHN.) motor cu aprindere v. motor diesel; motor diesel = motor cu aprindere; motor electric = electromotor; motor eolian = aeromotor, anemotrop.

MOTOR adj., s. 1. adj. (rar) motoriu. (Arbore ~; centru ~.) 2. s. (TEHN.) motor electric = electromotor; motor eolian = aeromotor, anemotrop.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MOTOR organ de forță care propulsează aeronava și îi conferă o anumită viteză de zbor. Există motoare cu combustie internă, cu reacție, din cauciuc (compus din fire elastice care prin destindere pot învârti elicea unui aeromodel) etc. Motorul cu reacție, motor capabil să dezvolte o forță de propulsie prin evacuarea cu viteză a jetului reactiv în sens opus acestei forțe. Forța de tracțiune este o consecință a aplicării teoremei impulsului, valoarea ei fiind egală cu suma reacțiunilor forțelor care accelerează substanța evacuată din motor sau cu produsul dintre debitul masic al jetului și viteza în vid a acestuia. La aeronavele care zboară în atmosferă și nu în vid, forța reactivă este diminuată ca urmare a presiunii existente la nivelul secțiunii de ieșire a gazelor din motor, împiedicându-se destinderea gazelor în continuare. Motoarele reactive se pot împărți în: motoare aeroreactoare (în care jetul reactiv se formează prin arderea carburantului folosind aerul atmosferic și în motoare rachetă (care utilizează carburanți și comburanți depozitați la bordul aerospațial. Motorul cu reacție cu propergol lichid reglează forța de tracțiune automat prin program, din exterior sau din interior, acționând asupra debitului, coeficientul de amestec al componenților propergolului este menținut cât mai aproape de valoarea pentru care se obține un impuls specific maxim. Motorul cu reacție cu propergol solid reglează forța de tracțiune prin modificarea controlată a suprafeței de ardere a blocului de propergol, a cărei formă geometrică rezultă din programul de ardere prestabilit. Noțiunea de forță de tracțiune specifică sau viteza caracteristică se utilizează pentru aprecierea calitativă a propergolului. Motorul rachetă, motor cu reacție al cărui jet reactiv se formează ca urmare a proceselor termodinamice independente de mediul străbătut, forța de tracțiune crescând o dată cu micșorarea densității mediului. Tracțiunea motorului rachetă este egală cu produsul dintre debitul masic al gazelor din jetul reactiv și viteza de evacuare a acestuia din motor. În aeronautică se folosesc motoare rachetă cu propergoli solizi în calitate acceleratoare de start în faza de decolare a avioanelor de pe portavioane sau a avioanelor cu greutate mare. În astronautică motoarele cu combustibili lichizi (criogenici) au cunoscut o mare dezvoltare. Există motoare rachetă de mai multe tipuri: chimice, nucleare, cu plasmă, ionice, fotonice și termosolare.

-MOTOR „care mișcă, stimulator”. ◊ L. motor „care mișcă” > fr. -moteur > rom. -motor.

COMANDA MOTORULUI fiecare dintre mecanismele acționate de pilot care acționează asupra: turației motoarelor, admisiei, a prizelor de aer etc.

MANETA DE ADMISIE A GAZELOR ÎN MOTOR mică pârghie de comandă care servește la modificarea turației motorului.

REDUCEREA MOTORULUI micșorarea turației motorului în faza de aterizare sau pentru a înlesni lansarea parașutiștilor din aeronavă fără a se dezechilibra la părăsirea acesteia.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOTOR cf. adj. motoran „tont”. 1. Motor/a b. (Ard; Moț; Paș; Met 48); – fam. (AO XV 102; RI XI 46); -escu, E. (Ul. 21). 2. -og (a): Motoroga, Ioan act.; contras: Motorga (17 B IY 343; Gorj 375; AO XV 158); Motorgi s. 3. Cf., din altă temă: Motorță b. (Hur) sau < *Motoriță.

HONDA Motor Co Ltd., companie japoneză, producătoare de motociclete și automobile, creată (1946) de Sōichirō H. (1906-1991), la Tōkyō. A început să participe la competiții sportive din 1959 (curse de Formula 1).

NISSAN MOTOR COMPANY [nisán móutə kámpəni], grup industrial japonez, fondat în 1933, specializat în producția de nave, mașini unelte și, mai ales, automobile, fiind, în această direcție unul dintre cele mai mari producătoare pe plan mondial.

Intrare: Motor
Motor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Motor
Intrare: motor (adj.)
motor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motor
  • motorul
  • motoru‑
  • motoare
  • motoarea
plural
  • motori
  • motorii
  • motoare
  • motoarele
genitiv-dativ singular
  • motor
  • motorului
  • motoare
  • motoarei
plural
  • motori
  • motorilor
  • motoare
  • motoarelor
vocativ singular
plural
motoriu adjectiv
  • pronunție: motorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motoriu
  • motoriul
  • motoriu‑
  • motorie
  • motoria
plural
  • motorii
  • motoriii
  • motorii
  • motoriile
genitiv-dativ singular
  • motoriu
  • motoriului
  • motorii
  • motoriei
plural
  • motorii
  • motoriilor
  • motorii
  • motoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: motor (s.n.)
motor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motor
  • motorul
  • motoru‑
plural
  • motoare
  • motoarele
genitiv-dativ singular
  • motor
  • motorului
plural
  • motoare
  • motoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: motor (suf.)
motor3 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • motor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

motor, motoareadjectiv

  • 1. Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nerv motor. Mușchi motor. DLRLC
  • 2. Care declanșează o acțiune, care stimulează pe cineva sau ceva, care dă impuls unei acțiuni. DEX '09
etimologie:

motor, motoaresubstantiv neutru

  • 1. Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică convertibilă în lucru mecanic (pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc.). DEX '09 DLRLC DN
    diminutive: motoraș
    • format_quote Motoarele bîzîiau peste ogoare ca niște uriași bondari de oțel. MIHALE, O. 390. DLRLC
    • format_quote În subsol duduia motorul care punea în mișcare, prin curele de transmisie, secția de mașini de la parter, PAS, Z. I 290. DLRLC
    • format_quote Își clădise și o moară cu motor de benzină. PETRESCU, Î. II 141. DLRLC
    • 1.1. Motor termic = motor care transformă energia termică a unui combustibil în energie mecanică. DEX '09
      • 1.1.1. Motor cu explozie. DLRLC
      • 1.1.2. Motor cu ardere internă = motor care prin dezvoltare și consum de căldură în interiorul său transformă energia chimică a unui combustibil în energia mecanică a unor corpuri solide în mișcare. DLRLC
      • 1.1.3. Motor cu ardere externă = motor în care energia potențială a unui fluid se transformă în energie mecanică, fluidul fiind încălzit în exterior. DLRLC
    • 1.2. Motor electric = motor care transformă energia electrică în energie mecanică. DEX '09 DLRLC
      sinonime: electromotor
    • 1.3. Motor eolian = motor care transformă energia vântului în energie mecanică. DEX '09
    • 1.4. Motor hidraulic = motor care transformă energia hidraulică (a unei mase de apă în mișcare sau a unui fluid sub presiune) în energie mecanică. DEX '09
    • 1.5. Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. DEX '09
    • 1.6. Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii. DEX '09
    • 1.7. Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. DEX '09
    • 1.8. Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. DEX '09
    • 1.9. familiar Motocicletă. DN
      sinonime: motocicletă
    • chat_bubble compus Motor-rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant. DEX '09
  • 2. Factor, agent (persoană) care declanșează o acțiune, care stimulează pe cineva sau ceva, care dă impuls unei acțiuni. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Andrei a fost motorul activității lor, sufletul luptei din întreaga campanie. MIHALE, O. 481. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.