MOTOR¹, motoare, s. n. 1. Mașină care transformă o formă de energie în energie mecanică pentru a pune în mișcare altă mașină, un vehicul etc. Motoarele bîzîiau peste ogoare ca niște uriași bondari de oțel. MIHALE, O. 390. În subsol duduia motorul care punea în mișcare, prin curele de transmisie, secția de mașini de la parter, PAS, Z. I 290. Își clădise și o moară cu motor de benzină. PETRESCU, Î. II 141. Motor cu explozie v. explozie. Motor cu ardere internă. = motor care prin dezvoltare și consum de căldură în interiorul său transformă energia chimică a unui combustibil în energia mecanică a unor corpuri solide în mișcare. Motor cu ardere externă = motor în care energia potențială a unui fluid se transformă în energie mecanică, fluidul fiind încălzit în exterior. Motor electric = motor în care energia electrică se transformă în energie mecanică. 2. Fig. Ceea ce dă impuls unei acțiuni, unei mișcări; imbold, stimulent. Andrei a fost motorul activității lor, sufletul luptei din întreaga campanie. MIHALE, O. 481.