explozie sf [At: AR (1829), 243²/12 / V: (înv) ~iune, ~losiune, esp~, esplosiune, (îvr) ~osie, ~lusiune, esploziune, esplosie, esplusiune / Pl: ~ii / E: fr explosion, lat explosio] 1 Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere Si: detonație, fulminație. 2 Proces fizico-chimic de descompunere bruscă a substanțelor explozive, sub acțiunea unor factori termici sau mecanici și de transformare a lor în alți compuși, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic. 3 (Prc) Zgomot puternic și zguduitură care însoțesc explozia (2). 4 (Îlv) A face ~ A exploda (4). 5 Ardere și detonație ale unui dispozitiv de distrugere, provocate de explozia încărcăturii. 6 (Înv) Erupție a unui vulcan. 7 Expansiune bruscă de gaze și de material vulcanic, în cursul unei erupții. 8 (Imp) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. 9 (Îs) Motor cu ~ Motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 10 (Fig; cu determinanți precedați de pp „de”, care arată natura, felul etc.) Manifestare bruscă, violentă și de scurtă durată (a unui sentiment, a unui fenomen etc.). 11 (Fig; îvr) Izbucnire (a unui război, a unei boli etc.). 12 (Ecp) Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă prin distrugerea calității vechi. 13 (Fon) Ieșire bruscă a curentului de aer din aparatul fonator, la articularea consoanelor oclusive Si: detentă, metastază.

EXPLOZIE, explozii, s. f. 1. Ardere și detonație a unui dispozitiv de distrugere, provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține. Smulse inelul de sîrmă și zvîrli grenada în tufișul din fața lui. De-a lungul liniei sclipeau scurt exploziile. DUMITRIU, V. L. 90. C-un zgomot de explozie, ușa din sală se izbi de perete. BART, E. 173. ♦ Proces fizico-chimic de descompunere a unor substanțe explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. Explozia nitroglicerinei. ◊ Fig. M-am simțit ca în fața unei explozii de lumină. SADOVEANU, L. 20. ♦ Termen impropriu pentru arderea amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scînteie. 2. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă prin distrugerea calității vechi. În general trebuie să spunem spre știrea tovarășilor care au pasiunea exploziilor că legea trecerii de la o veche calitate la una nouă prin explozii este inaplicabilă nu numai istoriei dezvoltării limbii; ea nu este întotdeauna aplicabilă nici altor fenomene sociale ale bazei sau suprastructurii. STALIN, PROBL. LINGV. 26. În societățile împărțite în clase dușmane, trecerea de la o stare calitativă a societății la alta are loc în mod obligatoriu sub forma unui salt cu explozie. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 129. 3. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui fenomen, a unui sentiment etc. Porumbii fremătau ușor din sfîrcuri, în așteptarea exploziei [furtunii]. GALACTION, O. I 79. Fata însă se arătă măgulită de explozia aceasta. REBREANU, R. I 26. Bietul director, care s-aștepta să aibă de-a face c-un mic animal sălbatic, nu putea să-și creadă ochilor, văzînd cu ce... blîndeță se poartă băiatul acesta. Din zi în zi aștepta o explozie. VLAHUȚĂ, O. A. III 52. 4. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, după ce a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze), din cuprinsul aparatului fonator.

EXPLOZIE s.f. 1. Detonație produsă prin descompunerea unei substanțe explozive sau prin expansiunea unui gaz; reacție fizico-chimică rapidă în care se produce o cantitate mare de gaz la temperatură înaltă, efectuîndu-se și un lucru mecanic. 2. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografică = creștere bruscă a unei populații. 4. Ieșire bruscă a aerului din aparatul fonator după ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].

EXPLOZIE s. f. 1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație (2). ♦ ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. 3. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc. ◊ creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc. 5. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie. (< fr. explosion, lat. explosio)

EXPLOZIE ~i f. 1) Reacție fizico-chimică produsă brusc și violent prin descompunerea unei substanțe explozive sau prin expansiunea unui gaz, însoțită de o bubuitură puternică. 2) fig. Manifestare bruscă (deseori neașteptată, violentă) și de scurtă durată a unei stări de spirit. [G.-D. exploziei; Sil. ex-plo-zi-e] /<fr. explosion, lat. explosio, ~onis

esplosie sf vz explozie

esplosiune sf vz explozie

esplozie sf vz explozie

esploziune sf vz explozie

esplusiune sf vz explozie

explosie sf vz explozie

explosiune sf vz explozie

exploziune sf vz explozie

explusiune sf vz explozie

*EXPLOZIUNE, EXPLOZIE sf. 1 🔬 Izbucnire violentă și sgomotoasă a unei materii ce se aprinde și sfărîmă tot ce-i stă în cale: ~a unei mine, unui cazan ¶ 2 Fig. Izbucnirea unei patimi, unei răscoale, unei boale, etc.: o ~ de mînie [fr.].

ESPLOZIUNE s.f. v. explozie.

EXPLOZIUNE s.f. v. explozie.

explozi(un)e f. 1. comoțiune violentă însoțită de sgomot și produsă fără veste prin desvoltarea unei forțe, prin expansiunea unui gaz, etc.; 2. fig. manifestare neașteptată și sgomotoasă: explozie de mânie.

*exploziúne f. (lat. explosio). Izbucnire, bufnire, comoțiune însoțită de bubuitură și produsă de dezvoltarea subită a uneĭ forțe saŭ de expansiunea subită a unuĭ gaz: exploziunea uneĭ torpile. Fig. Manifestare vie și subită: exploziune de rîs, de ură, de furie. – Și -ózie.

explozie (desp. -zi-e) s. f., art. explozia (desp. -zi-a), g.-d. art. exploziei; pl. explozii, art. exploziile (desp. -zi-i-)

explozie (-zi-e) s. f., art. explozia (-zi-a), g.-d. art. exploziei; pl. explozii, art. exploziile (-zi-i-)

explozie s. f. (sil. -zi-e), art. explozia (sil. -zi-a), g.-d. art. exploziei; pl. explozii, art. exploziile (sil. -zi-i-)

explozie

explozie.

EXPLOZIE s. detonație. (~ dinamitei.)

EXPLOZIE s. detonație. (~ dinamitei.)

EXPLOZIE s. f. (cf. fr. explosion, lat. explosio): a doua fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în deschiderea bruscă a organului fonator și în realizarea unei tensiuni descrescânde, marcate prin ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei (v. și implozie).