2 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOR interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă mormăitul ursului. – Onomatopee.

MOR interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă mormăitul ursului. – Onomatopee.

mor i [At: CREANGĂ, P. 18 / E: fo] (Rep) Onomatopee care redă mormăitul ursului.

MOR interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă mormăitul ursului. Deodată se auzi prin pădure glasul ursului: mor! mor! mor! ISPIRESCU, I. 329. Numai iaca și ursul: mor! mor! mor! mor! CREANGĂ, P. 187.

MOR interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda mormăitul ursului). /Onomat.

2) mor, interj. care arată mormăĭala. V. mîr.

1) mor, a murí v. intr. (lat. pop. *mŏrio, -íre, cl. mŏrior, mŏri; it. morire, pv. sp. morir, fr. mourir [pg. morrer]. – Mor, morĭ, moare, murim, murițĭ, mor; muream; muriĭ; să mor, să moară; murind. V. mort, moarte). Îmĭ daŭ sufletu, termin vĭața, nu maĭ trăĭesc: Ștefan cel Mare a murit la 1504. Fig. Sufer mult, îs chinuit de: mor de foame, de frig, de frică. Mă sting (Fam.): focu a murit. Dispar, îs dat uĭtăriĭ: fapta bună nu moare. Mor de rîs, mă topesc de rîs, rîd de nu maĭ pot, leșin de rîs. A muri de urît, a te plictisi grozav. A muri după cineva saŭ ceva, a te prăpădi după, a-țĭ plăcea foarte mult, a ĭubi adînc. A trage să morĭ, a fi în agonia morțiĭ. De murit, foarte, grozav: era un frig de murit.

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

muri1 vi [At: PSALT. HUR. 70^r/24 / Pzi: mor / E: ml moriri] 1 A înceta din viață Si: a deceda, a răposa (arg) a mierli1. 2 (Îcn; gmț; im) Arată posibilitatea de a trece peste o situație dificilă, neplăcută. 3 (Prin exagerare, udp „de”) Exprimă un grad maxim de intensitate. 4 (Îe) A ~ de foame A fi foarte sărac. 5 (Îe) A ~ și a învia Se spune pentru a indica intensitatea maximă a unei senzații sau a unui sentiment. 6 (Îe) A ~ să... A fi foarte dornic de a... 7 (Îe) A ~ după... A ține foarte mult la... 8 (Îe) Până mor Multă vreme. 9 (Îae) întreaga viață. 10 (Îe) Să mor! Se spune pentru a întări o afirmație. 11 (Gmț; îe) Nu i-ar ~ mulți înainte! Se spune la adresa unei persoane pe care o urăști, căreia îi dorești moartea. 12 (D. animale crescute de om pentru a-i servi ca hrană; îe) A ~ mortăciune A muri netăiat, neînjunghiat, impropriu, potrivit tradiției, pentru a fi mâncat. 13 (Îe) Nici (nu) trăiește, nici nu moare Se spune despre cei ce zac bolnavi vreme îndelungată. 14 (Reg; îe) Trăind și nemurind Dacă vom trăi. 15 (Îe) A ~ cu zile A muri înainte de vreme, în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. 16 (Îe) A ~ fără lumânare A muri pe neașteptate, fără a putea fi îndeplinită datina aprinderii unei lumânări. 17 (Fig) A înceta, total sau parțial, să mai fie văzut sau auzit Si: a dispărea, a se pierde, a se stinge. 18 (Fig) A se termina. 19 (Reg; d. stele) A cădea. 20 (Udp „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 21 (D. plante) A se usca, a se veșteji.

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări[1] neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri. modificată

  1. În original împrejurimi în loc de împrejurări. gall

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a-și pierde viața, a răposa, a deceda. Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133. ◊ Fig. Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd cauza morții) Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129. Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64. ◊ (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136. ◊ (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la leș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183. ◊ Expr. A muri cu zile = a muri în urma unei boli neîngrijite sau în împrejurări neprevăzute. (Învechit și popular) A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76. ◊ Tranz. (Cu complement intern) A muri moarte de erou.Fig. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276. 2. (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a fi la capătul puterilor, a se simți covîrșit (de o senzație dureroasă, de o stare psihică, de un sentiment apăsător etc.). V. consuma. Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174. Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36. ◊ (Urmat de un conjunctiv prin care se exprimă o dorință) Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «după») A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a iubi cu patimă, a nu se putea lipsi de ființa sau de obiectul iubit. Fete mari și mititele, Moare neică după ele. ANT. LIT. POP. I 105. Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit, a se pierde, a se stinge treptat. De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3. Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84.

A MURÍ mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a deceda; a răposa; a sucomba. * ~ după cineva (sau după ceva) a ține foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristețe) a fi covârșit de dor (frică, tristețe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A trage să moară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simț; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluție lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizație, limbă care moare. /<lat. moriri

murì v. 1. a înceta din vieață: a murit; a muri de foame, a nu avea mijloace de traiu; 2. fig. a înceta de a exista: fapta bună nu moare; 3. a se stinge: ochii unchiașului clipiră ca o candelă ce moare OD.; 4. a se consuma: a muri de frică, de urît; 5. a se prăpădi de dragoste: moare după ea. [Lat. MORIRI].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, 3 sg. moáre, imperf. 3 sg. mureá; conj. prez. 3 să moáră

murí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvârși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.

MURI vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. a cădea, a pieri. (A ~ la datorie, în luptă.)

A muri ≠ a (se) naște, a învia, a răsări, a trăi, a viețui

arată toate definițiile

Intrare: mor
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mor
mor-mor interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mor-mor
Intrare: muri (vb.)
verb (V304)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muri
  • murire
  • murit
  • muritu‑
  • murind
  • murindu‑
singular plural
  • mori
  • muriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mor
(să)
  • mor
  • muream
  • murii
  • murisem
a II-a (tu)
  • mori
(să)
  • mori
  • mureai
  • muriși
  • muriseși
a III-a (el, ea)
  • moare
(să)
  • moa
  • murea
  • muri
  • murise
plural I (noi)
  • murim
(să)
  • murim
  • muream
  • murirăm
  • muriserăm
  • murisem
a II-a (voi)
  • muriți
(să)
  • muriți
  • mureați
  • murirăți
  • muriserăți
  • muriseți
a III-a (ei, ele)
  • mor
(să)
  • moa
  • mureau
  • muri
  • muriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mor mor-mor

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care redă mormăitul ursului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Deodată se auzi prin pădure glasul ursului: mor! mor! mor! ISPIRESCU, I. 329.
      surse: DLRLC
    • Numai iaca și ursul: mor! mor! mor! mor! CREANGĂ, P. 187.
      surse: DLRLC

etimologie:

muri (vb.)

  • 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață.
    exemple
    • Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20.
      surse: DLRLC
    • De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • figurat Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114.
      surse: DLRLC
    • Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129.
      surse: DLRLC
    • Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136.
      surse: DLRLC
    • (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la Ieș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv (Cu complement intern) A muri moarte de erou.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie învechit popular A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat.
      exemple
      • După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76.
        surse: DLRLC
    • 1.3. prin exagerare A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174.
        surse: DLRLC
      • Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239.
        surse: DLRLC
      • Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36.
        surse: DLRLC
      • Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (Cu determinări introduse prin prepoziția „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Fete mari și mititele, Moare neica după ele. ANT. LIT. POP. I 105.
        surse: DLRLC
      • Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: usca veșteji attach_file un exemplu
    exemple
    • A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stinge attach_file 3 exemple
    exemple
    • De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3.
      surse: DLRLC
    • Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84.
      surse: DLRLC

etimologie: