MOR interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă mormăitul ursului. În dreptul podului, numai iaca și ursul: mor ! mor ! mor ! CREANGĂ, P. 187. Deodată se auzi prin pădure glasul ursului: mor ! mor ! mor ! ISPIRESCU, L., 329, Ia ursul coșulețul în gură și mor, mor, se duce și el pînă la curte. MERA, L. B. 112. – Onomatopee.