13 definiții pentru sucomba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. A muri, a deceda. – Din fr. succomber.

SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. (Livr.) A muri, a deceda. – Din fr. succomber.

SUCOMBÁ, pers. 3 sucómbă, vb. I. Intranz. (Livresc) A muri, a deceda. Bolnava sucombînd, am practicat disecția. PARHON, O. A. I 117. Trupu-i schingiuit și slăbit a sucombat mai tîrziu, cu mult înainte de vreme. SADOVEANU, E. 49. ◊ Fig. Cine are talent își face singur drum... Iar dacă sucombă pe drum, înseamnă că nu era făcut pentru aceasta. C. PETRESCU, C. V. 149.

SUCOMBÁ vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucómb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere].

SUCOMBÁ vb. intr. 1. a muri, a deceda. 2. (fig.) a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber)

A SUCOMBÁ pers. 3 sucómbă intranz. livr. 1) A suferi o înfrângere într-o luptă. 2) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a deceda; a se sfârși; a răposa. /<fr. succomber, lat. succumbere

sucombà v. 1. a nu putea rezista: a sucomba durerii. 2. a fi învins, a cădea sub o putere covârșitoare: a sucomba după ani de luptă.

*sucómb, a -á v. intr. (fr. succomber, d. lat suc-cúmbere, a cădea dedesupt. V. incumb). Cad învins, mor: sucomb dureriĭ, loviturilor; sucomb după o luptă cruntă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sucombá (a ~) vb., ind. prez. 3 sucómbă

sucombá vb., ind. prez. 1 sg. sucómb, 3 sg. și pl. sucómbă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUCOMBA vb. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ ieri la amiază.)

Intrare: sucomba
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sucomba
  • sucombare
  • sucombat
  • sucombatu‑
  • sucombând
  • sucombându‑
singular plural
  • sucombă
  • sucombați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sucomb
(să)
  • sucomb
  • sucombam
  • sucombai
  • sucombasem
a II-a (tu)
  • sucombi
(să)
  • sucombi
  • sucombai
  • sucombași
  • sucombaseși
a III-a (el, ea)
  • sucombă
(să)
  • sucombe
  • sucomba
  • sucombă
  • sucombase
plural I (noi)
  • sucombăm
(să)
  • sucombăm
  • sucombam
  • sucombarăm
  • sucombaserăm
  • sucombasem
a II-a (voi)
  • sucombați
(să)
  • sucombați
  • sucombați
  • sucombarăți
  • sucombaserăți
  • sucombaseți
a III-a (ei, ele)
  • sucombă
(să)
  • sucombe
  • sucombau
  • sucomba
  • sucombaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)