5 intrări

57 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOMÍȚE s. f. pl. (Pop.; în expr.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să înșele pe cineva. – Cf. momi.

MAIMÚȚĂ, maimuțe, s. f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții. – Cf. ngr. maimú, tc. maymun.

MAIMÚȚĂ, maimuțe, s. f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții. – Cf. ngr. maimú, tc. maymun.

MOIMÍȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momíță s. f.] – Moimă + suf. -iță.

MOIMÍȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momíță s. f.] – Moimă + suf. -iță.

MOMÍȚĂ1, momițe, s. f. (Pop.) Ganglion. ♦ Spec. Glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. – Din bg. momica.

MOMÍȚĂ1, momițe, s. f. (Pop.) Ganglion. ♦ Spec. Glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. – Din bg. momica.

POÁMĂ, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al pomilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafidă. ♦ Viță-de-vie. ♦ (La pl.) Coacăz. 4. Fig. Persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. ♦ Femeie imorală, ușuratică, stricată. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-câinelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momiței = vuietoare; poamele-mâței = arăriel; poame-de-pământ = cartof. – Lat. poma.

maimuță sf [At: PRAV. 91 IV: (reg) măi~, măie~, mămuiță / Pl: ~țe / E: mgr μαίμοῦ, tc maymun] 1 Animal tropical cu conformație exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligent și sociabil, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2 (Reg; îe) A fi în anii ~ței A fi bătrân și senil. 3-4 (Fam; dep) Persoană (urâtă sau) care obișnuiește să imite gesturile altora. 5 (Arg; înv; mpl) Prostituată. 6 (Reg) Joc de copii în care jucătorii trebuie să reproducă gesturile conducătorului lor. 7 (Reg) Sperietoare pentru holde.

moimă2 sf [At: VAIDA / Pl: ~me / E: nct] (Reg) Umflătură dureroasă, mai ales la gât sau la subsuori Si: (reg) bolfă, boșoalcă, uimă Vz maimucă.

moimiță sf [At: CANTEMIR, IST. 49 / V: mom~, (înv) ~mâță / Pl: ~țe / E: moimă1 + -iță] 1 (Îvr) Maimuță (1).

momiță1 sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~țe / E: bg момица] 1 (Pop) Ganglion. 2 (Spc; mpl) Glandă sau ganglion de la gâtul sau de la pieptul anumitor animale, din care se prepară anumite feluri de mâncare. 3 (Reg; lpl) Măruntaie (1) de vită. 4 (Reg; lpl) Icre. 5 (Reg) Bubă. 6 (Reg) Eczemă. 7 (Pfm) Testicule.

momiță2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Nob) Momeală (1). 2 (Îe) A umbla cu chichițe și -țe A înșela.

MOMÍȚĂ2, momițe, s. f. (Pop.; în expr.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să înșele pe cineva. – Et. nec. Cf. momi.

MAIMÚȚĂ, maimuțe, s. f. Mamifer din ordinul primatelor, cu structura corpului asemănătoare cu cea a omului, posedînd un deosebit spirit de imitație; trăiește mai ales prin pădurile tropicale și ecuatoriale. Maimuța, agățată c-o labă de balustradă, făcea acrobații. BART, E. 85. – Variantă: (Mold.) momíță (ALECSANDRI, T. I 116, CONACHI, P. 276) s. f.

MOMÍȚĂ2, momițe, s. f. (Mai ales la pl.) Glande de la pieptul sau de la gîtul vitelor, din care se prepară anumite feluri de mîncare. Venea lumea din mahala... pentru fleici și momițe. PAS, Z. I 171.

MOMÍȚĂ3, momițe, s. f. (În expr.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să tragă pe sfoară (pe cineva).

om-maimúță s. m.„Un om-maimuță în Spania zilelor noastre? Locuitorii satului Villen din regiunea Alicante au prins, la poalele munților Sierra del Aguila, o creatură dotată cu o putere musculară deosebită, înalt de 1,25 m. Nu vorbește, se hrănește cu ierburi și rădăcini de plante și doarme în pomi.” R.l. 11 IV 72 p. 6. ◊ „Graficianul B.H. a fost calificat de o revistă franceză ca «al doilea tată al lui Tarzan». H. este cunoscut pentru pasiunea cu care s-a dedicat ani de zile ilustrării aventurilor trăite de omul-maimuță. R.l. 4 VI 74 p. 6 (din om + maimuță)

MAIMÚȚĂ ~e f. 1) Mamifer superior din ordinul primatelor, cu configurația corpului asemănătoare cu cea a omului, care trăiește în Asia, Africa și America de Sud. 2) fig. depr. Persoană care obișnuiește să imite pe alții. 3) depr. Om urât. [G.-D. maimuței] /<ngr. maimú, turc. maymun

arată toate definițiile

Intrare: momițe
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • momițe
  • momițele
genitiv-dativ singular
plural
  • momițe
  • momițelor
vocativ singular
plural
Intrare: maimuță
maimuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimuță
  • maimuța
plural
  • maimuțe
  • maimuțele
genitiv-dativ singular
  • maimuțe
  • maimuței
plural
  • maimuțe
  • maimuțelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momiță
  • momița
plural
  • momițe
  • momițele
genitiv-dativ singular
  • momițe
  • momiței
plural
  • momițe
  • momițelor
vocativ singular
plural
Intrare: moimiță
moimiță substantiv feminin
  • silabație: moi- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moimiță
  • moimița
plural
  • moimițe
  • moimițele
genitiv-dativ singular
  • moimițe
  • moimiței
plural
  • moimițe
  • moimițelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momiță
  • momița
plural
  • momițe
  • momițele
genitiv-dativ singular
  • momițe
  • momiței
plural
  • momițe
  • momițelor
vocativ singular
plural
Intrare: momiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momiță
  • momița
plural
  • momițe
  • momițele
genitiv-dativ singular
  • momițe
  • momiței
plural
  • momițe
  • momițelor
vocativ singular
plural
Intrare: poama-momiței
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poama-momiței
plural
genitiv-dativ singular
  • poamei-momiței
plural
vocativ singular
plural

momițe

  • 1. popular expresie A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să înșele pe cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • cf. momi
    surse: DEX '09

maimuță momiță

  • 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: maimucă moimă simie diminutive: maimuțică augmentative: maimuțoi momițoi attach_file un exemplu
    exemple
    • Maimuța, agățată c-o labă de balustradă, făcea acrobații. BART, E. 85.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

moimiță momiță

etimologie:

  • Moimă + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98

momiță

etimologie:

poama-momiței

etimologie: