MOMIȚE s. f. pl. (Pop.; în expr.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să înșele pe cineva. – Cf. momi.

momiță² sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Nob) Momeală (1). 2 (Îe) A umbla cu chichițe și -țe A înșela.

MOMIȚĂ², momițe, s. f. (Pop.; în expr.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să înșele pe cineva. – Et. nec. Cf. momi.

MOMIȚĂ³, momițe, s. f. (În expr.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să tragă pe sfoară (pe cineva).

momiță f. momeală: cu chichițe și momițe.

3) momíță f., pl. e (d. momesc). Fam. A umbla cu chichițe și momițe, a umbla cu momelĭ, cu înșelăcĭune.

momițe (momeli) (pop.) s. f. pl. (în: a umbla cu chichițe și ~)

momițe (momeli) (pop.) s. f. pl. (în expr. a umbla cu chichițe și ~)

momițe (momeli) s. f. pl.

momiță³, momițe, s.f. (reg.) momeală.