14 definiții pentru moimiță
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOIMIȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momiță s. f.] – Moimă + suf. -iță.
MOIMIȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momiță s. f.] – Moimă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moimiță sf [At: CANTEMIR, IST. 49 / V: mom~, (înv) ~mâță / Pl: ~țe / E: moimă1 + -iță] 1 (Îvr) Maimuță (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMIȚĂ2 s. f. v. moimiță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moimă2 sf [At: VAIDA / Pl: ~me / E: nct] (Reg) Umflătură dureroasă, mai ales la gât sau la subsuori Si: (reg) bolfă, boșoalcă, uimă Vz maimucă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
momiță2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Nob) Momeală (1). 2 (Îe) A umbla cu chichițe și -țe A înșela.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
momiță3 sf vz moimiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMIȚĂ3 s. f. v. moimiță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
momiță f. Mold. maimuță: vr’o momiță sau vr’un urs AL. [Vechiu-rom. moimiță, diminutiv din moimă, maimuță = ung. MAJOM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
móĭmă, moĭmîță, V. maĭmuță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) momíță, V. maĭmuță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moimiță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimiței; pl. moimițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moimiță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimiței; pl. moimițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moimiță s. f. (sil. moi-), g.-d. art. moimiței; pl. moimițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOIMIȚĂ s. f. (Învechit și regional) Maimuță (1). Veri mîinile omului ar fi la moimîță, veri obrazul moimîții la arap. CANTEMIR, IST. 49, cf. id. HR. 7, 300. Nefton. . . este pentru dînșii aceea ce-i pentru noi o moimiță. CONACHI, P. 276, cf. ALR SN III h 686/605. – Pl.: moimițe. - Și: momíță (GCR II, 121/3, HELIADE, O. I, 131, ALECSANDRI, T. I, 116, HOGAȘ, H. 61, ALR I 786/370, ALR SN III h 686), (învechit) moimîță s. f. – Moimă1 + suf. -iță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: moi-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
moimiță, moimițesubstantiv feminin
- 1. Maimuță. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: maimuță
etimologie:
- Moimă + sufix -iță. DEX '09 DEX '98