5 intrări

64 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOC s. m. v. moacă.

moc1 i [At: ALR SN III, h 730/95 / E: fo cf mac1] (Reg; rep) Onomatopee care redă sunetul scos de broască.

MOACĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.

MOACĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.

moa sf [At: POLIZU / V: (reg) mâcă, ~che, moagă, moahă, moc sm, mochiu sm, mog sm, mogă, mu / Pl: ~ace / E: nct] 1 (Reg) Măciucă (1). 2 (Mun, Mol) Lovitură de măciucă (1). 3 (Reg) Penis. 4 (Trs) Crampon cu care se fixează pe traversă șina de la calea ferată. 5 (Fam; dep și irn) Față a unei persoane. 6 (Arg) Cap al unei ființe. 7 (Pop; îe) A da (sau a Iovi, a arde) la ~ A bate rău, lovind la cap. 8 (Pop; îe) A o lua la ~ A primi o bătaie zdravănă, cu lovituri la cap. 9 (Dep) Persoană bleagă, înceată, leneșă. 10 (Dep) Persoană disproporționată, cu capul mare. 11 (Iht) Zglăvoacă (Cottus gobio). 12 (Iht; reg; șîc ~-de-nămol, ~-de-brădiș) Specie de guvid (Gobius). 13 (Reg) Pești mărunți. 14 (Prc) Somn mărunt. 15 (Zlg) Mormoloc de broască. 16 (Reg) Termen de alintare pentru o fetiță mică. 17 (îlav) (Pe) de-a ~ca Gratis.

siomoc[1] sn vz smoc

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: șiomoc LauraGellner

smoc [At: POGOR. HENR. 3/8 / V: zm~ (Pl: (reg) zmoace), (reg) cim~,[1] cimog,[2] jmoc, moc, șiomoc, șmoc, zmuc / Pl: ~uri / E: ns cf smuci] 1 sn (De obicei precedat de arn și udp „de”) Cantitate mică de fire (de iarbă, de flori, de fân, de lână etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau de către animale cu gura Si: (reg) smoatic (2) Vz buchet, legătură, maldăr1, mănunchi, mănușă, mână1. 2 av În formă de smoc (1). 3 sn Grup restrâns de obiecte de același fel. 4 sn (Reg) Pămătuf. 5 sn (Rar) Pămătuf de pene. 6 sn (Reg) Legătură de paie de pe acoperișul casei. 7 sn (Reg) Mănunchi de grâu secerat. 8 sn Cantitate mică de fire de păr crescute la un loc pe pielea omului sau animalelor Vz moț1, șuviță, ciuf. 9 sn (Rar) Grămadă (1). 10 sn (Reg; îf zmoc) Bulgăre de zăpadă. 11 sn (Reg) Muc de lumânare. 12 sn (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea jacea). 13 sn (Bot; reg) Zglăvoc (Centaurea nervosa). 14 sn (Bot; reg) Corobatică (Centaurea nigrescens). 15 sn (Bot; reg) Dioc (Centaurea phrygia).

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  2. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.

MOACĂ, moace, s. f. (Regional) 1. Bîtă ciobănească, ciomag. L-om arde c-o moacă la cap. C. PETRESCU, Î. II 15. 2. (Iht.; Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. ext. cap, figură. 4. (În forma moache) Femeie proastă, lipsită de vioiciune, înceată la lucru. Toate moachele-s poftite pe rînd... Numai a mele șed locului parcă-s înfipte. ALECSANDRI, T. I 160. – Variantă: moache s. f.

SMOC, smocuri, s. n. Cantitate de fire (de păr, de lînă, de iarbă, de flori etc.), care se poate prinde sau smulge deodată cu mîna sau (fiind vorba de animale) cu gura. V. ciuf, mănunchi, buchet. În grabă smulgem smocuri de iarbă și le dăm vitelor să le mănînce. STANCU, D. 188. Un smoc de paie din mindirul vechi s-a aprins de la mucarniță. SADOVEANU, O. L. 117. Că mama v-aduce vouă... Mălăieș În călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20. ◊ (Prin analogie) Era gîrbovă și uscată, cu o pestelcă dinainte, c-un smoc de chei la brîu. GANE, N. II 159. Desprinse de la cingătoarea-i îngustă de piele unsuroasă un smoc de chei. HOGAȘ, DR. II 5. ◊ Fig. Trase de la brîu scăpărătorile și zbătu rar în cremenea din care săreau smocuri de scîntei. MIRONESCU, S. A. 98. Un smoc de raze pornit din luminile asfințitului se strecură în odaia ei. GANE, N. II 57. [Copiii] își simțiră obrajii înecați într-o lumină caldă. Soarele zvîrlise un smoc de raze pe căpătîiul lor. VLAHUȚĂ, O. A. 137.

MOACĂ, moace, s.f. 1. (Fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneșe.

MOACĂ ~ce f. 1) pop. Bâtă ciobănească. 2) Băț mare, gros și noduros, având o măciulie la un capăt; bâtă; ciomag; ghioagă; măciucă. 3) pop. Ansamblu de trăsături specifice feței; chip; figură; cap. 4) fam. Persoană (mai ales de sex feminin) proastă, fără vioiciune și înceată la lucru. /Orig. nec.

MOGÂLDEAȚĂ ~ețe f. 1) Imagine a unei persoane sau a unui lucru cu contururi vagi (din cauza ceții, a întunericului sau a distanței). 2) Persoană de statură mică. /Orig. nec.

SMOC ~uri n. Grup de elemente (fire de păr, tulpini de plante, pene etc.) de același fel, care constituie un fascicul. /cf. sb. smotak

moacă (moachie) f. 1. mormoloc de broască; 2. pește, numit sglăvoc, (care seamănă cu mormolocul); 3. somn mărunt de tot; 4. fig. tont: ian vezi moachia că s’o fudulit AL. [V. mocan].

smoc n. 1. mănunchiu: un smoc de nuiele: fig. un smoc de raze; 2. buchet: smoc de mac și de busuioc AL.; 3. viță de păr: smocuri de păr smuls din cap CR.; 4. teanc: un smoc de terfeloage NEGR. [Origină necunoscută]. ║ m. Bot. corabațică.

jmoc n., pl. urĭ (rus. žemók, cocoloș de ceară strînsă între degete. V. smugă). Mănunchĭ, chită, fascie, fascicul: un jmoc de florĭ, de păr, de raze. – Și zmoc, șmoc, smoc. – La Panțu smoc, o plantă numită și zglăvoc. V. moț și dup 2.

1) moácă (oa dift.) f., pl. e (d. mocan, ca țoapă d. țopan). Fam. Om prost și încet la treabă: o moacă de om, de slugă (Ml. moagă). Vs. Iron. Cap, căpățînă. Dun. jos. Somoteĭ de 10-20 c.m. (cp. cu chefal și zglăvoacă. V. somn 1).

2) moácă f., pl. e (d. moacă 1. Cp. cu măcăŭ și țoapă 2). Munt. Mold. Bîtă. Lovitură de bîtă. – Și mîcă (Suc.). V. ghĭoagă și țoapă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+de-a moaca (pe ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (produse ~, a primi ~)

moa (pop.) s. f., g.-d. art. moacei; pl. moace

moa (pop.) s. f., g.-d. art. moacei; pl. moace

moa s. f., g.-d, art. moacei; pl. moace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOA s. v. bâtă, cap, ciomag, măciucă, mormoloc, zglăvoacă.

SMOC s. (rar) smârc. (Un ~ de iarbă.)

SMOC s. v. buchet, ghioc, grămadă, legătură, maldăr, mănunchi, teanc, vraf.

moa s. v. BÎTĂ. CAP. CIOMAG. MĂCIUCĂ. MORMOLOC. ZGLĂVOACĂ.

smoc s. v. BUCHET. GHIOC. GRĂMADĂ. LEGĂTURĂ. MALDĂR. MĂNUNCHI. TEANC. VRAF.

SMOC s. (rar) smîrc. (Un ~ de iarbă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moacă (moace), s. f.1. Măciucă, ghioagă. – 2. Căpățînă, devlă. – 3. Cap de dovleac, persoană ignorantă. – 4. Domnișoară, tinerică. – 5. Zglăvoacă. – 6. Mormoloc. – 7. Barbun (Cottus gobio). Creație expresivă, pornind de la *moc, formă neastestată, care indică ideea de „obiect rotund”, cf. coc (Iordan, Dift., 208; Philippide, Principii, 61; Iordan, BF, IV, 183). Legătura care s-a încercat să se stabilească cu sb., cr. muk „tăcere” (Loewe 71) nu pare posibilă. – Der. moche, s. f. (toantă, proastă); moachiță, s. f. (proastă, neroadă); mochiu, s. m. (prost, imbecil); măcău, s. n. (Bucov., Mold., ghioagă); mocan, s. m. (țopîrlan, nătîng; om de munte ardelean, cioban din Transilvania), cu suf. -an (der. din mag. mokány „țăran”, propusă de Cihac, II, 516, nu e posibilă); mocancă, s. f. (țărancă din Transilvania, transilvăneancă); mocăncuță, s. f. (un dans popular; Arg., hîrtie de 500 lei), la care ultimul sens se explică prin efigia acelei emisiuni; mocănesc, adj. (rustic; pastoral); mocănos, adj. (nerod, nătărău); mocîrțan, s. m. (nerod); mocofan, s. m. (nerod); mogîrlan, s. m. (bădăran, necioplit); modîrlan, s. m. (nerod); mocîrță (var. mogîrlă), s. f. (nerod); mogîrdan (var. mogîldan, mogîdău), s. m. (bădăran, nerod; măscărici); mogîndă, mogîrdă, mogîldeață, mogîrdeață, Trans. mohoandă, mohîndeață, mohondeață, Mold. măgăiață, mogoiață), s. f. (pocitanie, necioplit); moglan, s. m. (țăran); modoran (var. modoroi), s. m. (Mold., Trans., țăran); mohoandă, s. f. (Trans., toantă, proastă); modîlcă, s. f. (tumoare, gîlcă); modîlcos, adj. (cu umflături). Pentru unele din aceste cuvinte s-au căutat etimologii străine. Modîrlan a fost pus în legătură cu sb. mučurli (Cihac, II, 201); modoran cu țig. (Graur 173); modoroi cu mag. mogor(va) „morocănos” (Cihac, II, 516) sau cu modur (Candrea); și modîlcă ar fi în loc de *mogîlcă, din rut. mogilka „gorgan” (Cihac, II, 204; Bogrea, Dacor., IV, 834). – Cf. mocăi.

smoc (-curi), s. n.1. Mănunchi, cantitate care se poate smulge o dată cu mîna. – 2. Buchet, mănunchi de flori. – 3. Șuviță. – Var. zmoc. Sb. smotka „șuviță” (Candrea), neîndoielnic contaminat cu smîc. Legătura cu motoc (Cihac, II, 189), sau cu rus. žemok „bulgăraș de ceară” (Scriban) este neconvingătoare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*MOC cf. subst. moc, f. moacă, „persoană înceată, leneșă, toantă” (DLR) și moacă „bîtă”. cf. antroponimele trace: Moca, Muca, Mocio (An C III 482; Philippide OR I) 1. Moc, vier (11 – 13 C I 26); – Ion, zis Mocoiu (Puc); Moc, Arsene (ib.); Mocu ard, (Viciu 34); – zis Moculescu, N. (ib.). 2. Moca b, (17 B I 428); – Gh. (Met 152). 3. Mociu ar.; – V. (Cat gr. I); Mocești s, (Cat); Moceanu, fam. 4. Mocioiu, olt. (Sd XXII); Mocioaia t. (Mus). 5. + -oniu: Mocioni, fam., băn., cu grafie ung. Mocsony și s. 6. + -ișco, ca în Velișco; Mocișco, V. (Sur XXII). 7. + -ogan, ca în Cîrlogan < Cîrlea: Mociogan, St. (17 B IV 288). 8. Mocofan, Badea (AO XVII 318) < subst. mocofan. 9. + -sa: Mocsa Mihail, cronicarul, zis și Moxalie; cf. Mox, an. 1204 ard. (11 – 13 C I 44); Mocse, olt. (Cat); coincidență: Moxa nume chinez al unui preparat medical (Littré, Dict,). 10. + -șa: Mocșa (16 B IV 133; 17 B II 313) etc. 11. + -lea: Moclea (P Gov f° 15 vo).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da (cuiva) la moacă expr. (vulg.) a lovi (pe cineva) cu pumnii peste față.

a o lua la moacă expr. a primi o bătaie zdravănă.

pe de-a moaca expr. gratuit, pe gratis

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOC1 interj. (Regional; repetat) Onomatopee care redă sunetul scos de broască (Scărișoara-Abrud). ALR SN III h 730/95. Cf. m a c1.

MOA s. f. I. 1. (Regional) Măciucă (I 1). Și l-om arde c-o moacă la cap, că dacă-i inamic tot inamic rămîne. C. PETRESCU, Î. II, 15. Apoi pune mîna p-o moacă și încolțește pe lup într-o leasă. RĂDULESCU-CODIN, L. 38, cf. 44, ALR II 4952/928. ♦ (Prin Munt., Mold.) Lovitură de măciucă (I 1). Cf. SCRIBAN, D. ♦ (Regional) Penis (Săcelu-Tîrgu Jiu). Cf. MAT. FOLK. 493. 2. (Prin sud-vestul Transilv.) Crampon (cu care se fixează pe traversă șina de cale ferată). Com. din VALEA-JIULUI. 3. (Argotic, de obicei în legătură cu verbe ca „a da”, „a lovi”, „a atinge”, „a izbi”, „a arde” la. . . ) Cap (al unei ființe). Atinge-l, Popescule ! Dă-i la moacă ! BUL. FIL. IV, 183. Eu cu bîta ridicată să-l ating la moacă. CV 1950, nr. 4, 38. Tu ai să-l arzi la moacă pe neamț cu cîrja. PAS, Z. IV, 38. ◊ E x p r. A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă (în cap). Și nu se-ncurcâ dînsul, nu se joacă: Ori faci cum cere, ori o iei la moacă ! V. ROM. iulie 1964, 203. II 1. Epitet depreciativ pentru o persoană bleagă, înceată, leneșă sau disproporționată (mai ales cu capul mare). Cf. POLIZU. Ian vezi moachia, că s-o fudulit. ALECSANDRI, T. 392. Ian privește !. . . toate moachele-s poftite pe rînd. . . numai a mele șed locului parcă-s înfipte. id. ib. 456, cf. COSTINESCU. Strașnică femeie !. . . Și vezi, muca ceea de bărbatu-său ! BUL. FIL. IV, 183, cf. ȘEZ. V, 107. Două muieri certîndu-se odată, una. . . începu a batjocori pe cealaltă. . . și între altele îi zise: Cine ești tu ? Arțo, schiarțo, șoago, moago, surdo, știrbo ! PASCU, C. 25. N-ai să te împaci cu Smaranda, că-i o moacă (mocăită). Com. din PIATRA-NEAMȚ. 2. Numele mai multor specii de pești: a) zglăvoacă (Cottus gobio). ANTIPA, F. I. 40, ATILA, P. 197, BĂCESCU, P. 170, C. ANTONESCU, P. 70, H VI 235, DENSUSIANU, Ț. H. 325 ; b) (regional și in sintagmele moacă de nămol. BĂCESCU, P. 113, C. ANTONESCU, P. 121. moacă de brădiș. BĂCESCU, P. 113, C. ANTONESCU, P. 121) nume a diferite specii de guvid (Gobius). Ieșeau păstrăvii și moacele cu burta-n sus. PLOPȘOR, 40. ♦ (Regional) Nume dat peștilor mărunți (VÎRCOL, v. 96); p. r e s t r. somn mărunt (ANTIPA, F. I. 93, id. P. 784, atila, P. 272). 3. Mormoloc (de broască). Cf. ȘĂINEANU D. U., CADE. 4. (Regional) Termen de alintare pentru fetiță mică. Com. din ALBA-IULIA. – Pl.: moace. – Și: (regional, II 1) moache, moágă, moáhă (ALEXI, W.), mógă (com. din STRAJA-RĂDĂUȚI), mî (SCRIBAN, D.), múcă s. f., moc (PASCU, C. 180), mog (id. ib.), mochiu (CIHAC, II, 200) s. m. – Etimologia necunoscută. – Cf. PASCU, C. 180.

Intrare: Moc
nume propriu (I3)
  • Moc
Intrare: moc
moc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moc (interj.)
moc3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • moc
Intrare: moacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moa
  • moaca
plural
  • moace
  • moacele
genitiv-dativ singular
  • moace
  • moacei
plural
  • moace
  • moacelor
vocativ singular
  • moa
  • moaco
plural
  • moacelor
moc1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moc
  • mocul
  • mocu‑
plural
  • moci
  • mocii
genitiv-dativ singular
  • moc
  • mocului
plural
  • moci
  • mocilor
vocativ singular
plural
mucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mochiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
moahă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
moagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moache
  • moachea
plural
  • moache
  • moachele
genitiv-dativ singular
  • moache
  • moachei
plural
  • moache
  • moachelor
vocativ singular
  • moache
  • moacheo
plural
  • moachelor
mogă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâ
  • mâca
plural
  • mâce
  • mâcele
genitiv-dativ singular
  • mâce
  • mâcei
plural
  • mâce
  • mâcelor
vocativ singular
plural
Intrare: smoc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smoc
  • smocul
  • smocu‑
plural
  • smocuri
  • smocurile
genitiv-dativ singular
  • smoc
  • smocului
plural
  • smocuri
  • smocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmoc
  • zmocul
  • zmocu‑
plural
  • zmoace
  • zmoacele
genitiv-dativ singular
  • zmoc
  • zmocului
plural
  • zmoace
  • zmoacelor
vocativ singular
plural
siomoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jmoc
  • jmocul
  • jmocu‑
plural
  • jmocuri
  • jmocurile
genitiv-dativ singular
  • jmoc
  • jmocului
plural
  • jmocuri
  • jmocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuc
  • zmucul
plural
  • zmucuri
  • zmucurile
genitiv-dativ singular
  • zmuc
  • zmucului
plural
  • zmucuri
  • zmucurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiomoc
  • șiomocul
plural
  • șiomocuri
  • șiomocurile
genitiv-dativ singular
  • șiomoc
  • șiomocului
plural
  • șiomocuri
  • șiomocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmoc
  • șmocul
plural
  • șmocuri
  • șmocurile
genitiv-dativ singular
  • șmoc
  • șmocului
plural
  • șmocuri
  • șmocurilor
vocativ singular
plural
moc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moc
  • mocul
plural
  • mocuri
  • mocurile
genitiv-dativ singular
  • moc
  • mocului
plural
  • mocuri
  • mocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocinterjecție

etimologie:

moa, moacesubstantiv feminin

  • 1. popular Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-om arde c-o moacă la cap. C. PETRESCU, Î. II 15. DLRLC
  • 2. argou; argotic Falcă. DLRLC
    sinonime: falcă
    • 2.1. Cap, figură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble familiar A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. DEX '09 DEX '98
  • 3. familiar Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toate moachele-s poftite pe rînd... Numai a mele șed locului parcă-s înfipte. ALECSANDRI, T. I 160. DLRLC
  • 4. ihtiologie regional Zglăvoacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zglăvoacă
  • comentariu Varianta moache se folosește numai pentru sensul (3.). DLRLC
etimologie:

smoc, smocurisubstantiv neutru

  • 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. DEX '09 MDA2 DEX '98
    diminutive: smoculeț
  • 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: smoatic
    • format_quote În grabă smulgem smocuri de iarbă și le dăm vitelor să le mănînce. STANCU, D. 188. DLRLC
    • format_quote Un smoc de paie din mindirul vechi s-a aprins de la mucarniță. SADOVEANU, O. L. 117. DLRLC
    • format_quote Că mama v-aduce vouă... Mălăieș În călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20. DLRLC
    • format_quote prin analogie Era gîrbovă și uscată, cu o pestelcă dinainte, c-un smoc de chei la brîu. GANE, N. II 159. DLRLC
    • format_quote prin analogie Desprinse de la cingătoarea-i îngustă de piele unsuroasă un smoc de chei. HOGAȘ, DR. II 5. DLRLC
    • format_quote figurat Trase de la brîu scăpărătorile și zbătu rar în cremenea din care săreau smocuri de scîntei. MIRONESCU, S. A. 98. DLRLC
    • format_quote figurat Un smoc de raze pornit din luminile asfințitului se strecură în odaia ei. GANE, N. II 57. DLRLC
    • format_quote figurat [Copiii] își simțiră obrajii înecați într-o lumină caldă. Soarele zvîrlise un smoc de raze pe căpătîiul lor. VLAHUȚĂ, O. A. 137. DLRLC
  • 3. Grup restrâns de obiecte de același fel. MDA2
  • 4. regional Pămătuf. MDA2
    sinonime: pămătuf
    • 4.1. rar Pămătuf de pene. MDA2
  • 5. regional Legătură de paie de pe acoperișul casei. MDA2
  • 6. regional Mănunchi de grâu secerat. MDA2
  • 7. rar Grămadă. MDA2
    sinonime: grămadă
  • 8. regional (În forma zmoc) Bulgăre de zăpadă. MDA2
  • 9. regional Muc de lumânare. MDA2
  • 10. botanică regional (Centaurea jacea) MDA2
    sinonime: albăstriță
  • 11. botanică regional (Centaurea nervosa) MDA2
    sinonime: zglăvoc
  • 12. botanică regional (Centaurea nigrescens) MDA2
    sinonime: corovatic
  • 13. botanică regional (Centaurea phrygia) MDA2
    sinonime: dioc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.