16 definiții pentru albăstriță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBĂSTRIȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.

ALBĂSTRIȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.

albăstriță sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ițe / E: albastru + -iță] (Bot; reg) Albăstrea (Centurea cyanus). corectat(ă)

ALBĂSTRIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🌿 Plantă ierboasă făcînd flori albastre ca cerul, rar roșii sau albe, dispuse în mari și frumoase capitule Ia vîrful ramurilor; crește prin semănături, pe locuri aride și pietroase și pe marginea drumurilor (Centaurea cyanus) ( 🖼 53).

ALBĂSTRIȚĂ, albăstrițe, s. f. Albăstrea. Ochii lor [ai copiilor] mă privesc... ca albăstrițele din lanul de grîu. BENIUC, V. 22.

ALBĂSTRIȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Din albastră + suf. -iță.

ALBĂSTRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albastre, care crește prin culturi de cereale. ~ de câmp. /albastru + suf. ~iță

albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa vara). – Și albăstrea.

ALBASTRU I. adj 1 De coloarea cerului senin, vînăt: floare albastră; ~ ca cerul; ~ ca floarea de cicoare; ~ închis; ~ deschis; ochi albaștri; proverb: cine n’are ochi negri sărută și albaștri, la nevoie, omul se mulțumește cu ce are 2 💎 PIATRĂ-ALBASTRĂ 👉 PIATRĂ 3 Mold. 🩺 pop. Bubă albastră, bubă ce se face la încheieturile degetelor (HASD.) 4 fig. pop. 👕 Haină albastră, haină orășenească, ciocoiască 5 fig. A cînta de inimă albastră, a cînta de jale. II. sbst. Albăstrime: ~ul cerului, mării; proverb: a trăi (sau a duce) ca verde cu ~ (ZNN.), a trăi rău cu cineva. III. ALBASTRĂ (pl. -stre) sf. 1 🌿 = ALBĂSTRIȚĂ 2 pl. fig. pop. 👕 Haine orășenești, ciocoiești, de străini: îmbrăcați în ~ (JIP.) [lat. *albaster < albus].

ALBĂSTREL I. adj. De coloare albastră mai slabă. II. ALBĂSTREA (pl. -rele) sf. 🌿 = ALBĂSTRIȚĂ.

albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albăstriță s. f., g.-d. art. albăstriței; pl. albăstrițe

albăstriță s. f., g.-d. art. albăstriței; pl. albăstrițe

albăstriță s. f., g.-d. art. albăstriței; pl. albăstrițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBĂSTRIȚĂ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

Intrare: albăstriță
albăstriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstriță
  • albăstrița
plural
  • albăstrițe
  • albăstrițele
genitiv-dativ singular
  • albăstrițe
  • albăstriței
plural
  • albăstrițe
  • albăstrițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albăstriță, albăstrițesubstantiv feminin

  • 1. botanică Albăstrea. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albăstrea
    • format_quote Ochii lor [ai copiilor] mă privesc... ca albăstrițele din lanul de grîu. BENIUC, V. 22. DLRLC
etimologie:
  • Albastră + sufix -iță. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.