14 definiții pentru mobilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOBILITÁTE, mobilități, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor). ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma; variabilitate. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.

mobilitate sf [At: NEGULICI / Pl: (rar) ~tăți / E: fr mobilité, lat mobilitas, -atis] 1 Capacitate de a fi mobil1 (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția Si: (înv) mișcăciune. 2 Proprietate de a putea fi mișcat, deplasat Si: (înv) mișcăciune. 3 (Fiz) Fluiditate. 4 Ușurință în mișcări. 5 Vioiciune. 6 Dezinvoltură. 7 Naturalețe a mișcărilor. 8 Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. 9 Instabilitate. 10 Schimbare. 11 Capacitate de a se schimba, de a se transforma.

MOBILITÁTE, mobilități, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor). ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.

MOBILITÁTE s. f. 1. Proprietatea unui corp, a unui organ sau a unui obiect de a se mișca sau de a putea fi mișcat (cu ușurință). Infanteria se conservă... prin naturala-i stabilitate, în comparație cu esențiala mobilitate a unei cavalerii. HASDEU, I. V. 156. 2. Fig. Nestatornicie; faptul de a fi nestabil. Mobilitatea caracterului. ♦ Calitatea figurii omenești de a-și schimba cu ușurință expresia.

MOBILITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi mobil. 2. Faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ♦ (Fig.) Nestatornicie; nestabilitate. ♦ Ușurința de a-și schimba expresia feței, a figurii. 3. Mobilitatea populației = schimbare a unor caracteristici ale populației (domiciliul, profesiunea, clasa socială) în decursul unei perioade ca urmare a influenței diferiților factori social-economici. [Cf. fr. mobilité, lat. mobilitas].

MOBILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi mobil. 2. faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ◊ capacitate a feței de a-și schimba expresia. ◊ (fig.) nestatornicie. 3. schimbare, transformare, variabilitate. (< fr. mobilité, lat. mobilitas)

MOBILITÁTE ~ăți f. Caracter mobil; motricitate. /<fr. mobilité, lat. mobilitas, ~atis

mobilitate f. 1. înlesnire de a se mișca: mobilitatea roatelor; 2. fig. ușurință de a se schimba: mobilitatea caracterului.

*mobilitáte f. (lat. mobilitas, -átis). Calitatea de a fi mobil, de a te putea mișca ușor: mobilitatea mercuruluĭ, mobilitatea cavaleriiĭ. Fig. Facilitatea de a-țĭ schimba expresiunea fețeĭ. Inconstanță, nestatornicie: mobilitatea caracteruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mobilitáte s. f., g.-d. art. mobilitắții; pl. mobilitắți

mobilitáte s. f., g.-d. art. mobilității; pl. mobilități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOBILITÁTE s. 1. (înv.) mișcăciune. (Însușirea unui corp mobil sau ~.) 2. v. instabilitate. 3. mobilitate funcțională v. labilitate.

MOBILITATE s. 1. (înv.) mișcăciune. (Însușirea unui corp mobil sau ~.) 2. instabilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 3. (FIZIOL.) mobilitate funcțională = labilitate.

Mobilitate ≠ imobilitate, stabilitate

Intrare: mobilitate
mobilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobilitate
  • mobilitatea
plural
  • mobilități
  • mobilitățile
genitiv-dativ singular
  • mobilități
  • mobilității
plural
  • mobilități
  • mobilităților
vocativ singular
plural

mobilitate

  • 1. Capacitatea de a fi mobil, de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: motricitate antonime: imobilitate stabilitate attach_file un exemplu
    exemple
    • Infanteria se conservă... prin naturala-i stabilitate, în comparație cu esențiala mobilitate a unei cavalerii. HASDEU, I. V. 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: degajare naturalețe vioiciune
    • 1.2. Faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta.
      surse: DN
      • 1.2.1. Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • exemple
      • Mobilitatea caracterului.
        surse: DLRLC
  • 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma.
  • 3. Mobilitatea populației = schimbare a unor caracteristici ale populației (domiciliul, profesiunea, clasa socială) în decursul unei perioade ca urmare a influenței diferiților factori social-economici.
    surse: DN

etimologie: