mobilitate s.f. I 1 <înv.> mișcăciune. Fluidele au o mare mobilitate. 2 (med., med. vet.) laxitate. Articulația gleznei copilului are o mobilitate exagerată. 3 instabilitate, nestatornicie. Dunele se caracterizează prin mobilitate. 4 (fiziol.) mobilitate funcțională = labilitate. Acest fenomen se explică prin marea mobilitate funcțională în capacitatea de adaptare a organismului. 5 variabilitate, <rar> versatilitate. Mobilitatea piețelor financiare a fost influențată și de factorul politic. 6 (mai ales fig.) degajare, dezinvoltură, firesc, naturalețe, nonșalanță, simplitate, spontaneism, spontaneitate, <rar> natural, <înv.> naturalitate. Mobilitatea ei în fața spectatorilor a surprins pe mulți. II fig. <fig.> elasticitate, flexibilitate, suplețe. O mare calitate umană este judecarea cu mobilitate a faptelor sau a acțiunilor.