MOBILITATE s. f. 1. Proprietatea unui corp, a unui organ sau a unui obiect de a se mișca sau de a putea fi mișcat (cu ușurință). Infanteria se conservă... prin naturala-i stabilitate, în comparație cu esențiala mobilitate a unei cavalerii. HASDEU, I. V. 156. 2. Fig. Nestatornicie; faptul de a fi nestabil. Mobilitatea caracterului. ♦ Calitatea figurii omenești de a-și schimba cu ușurință expresia.