2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍSTER2 s. m. (Mai ales în Anglia) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. – Cuv. engl.

MÍSTER2 s. m. (Mai ales în Anglia) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. – Cuv. engl.

MISTÉR1, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit; taină; secret, enigmă. 2. Dogmă creștină pe care Biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Scrieri dramatice medievale în versuri, inițial cu caracter religios, reprezentate cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistériu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.

mister2 smi [At: DN3 / S și: (abr) Mr/ E: eg mister] 1 Termen de adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu de noblețe. 2 (Agm; și irn) Domn.

mister1 sn [At: ȘINCAI, C. 7/2 / V: (înv) ~riu sn (Pl: ~rii, rar, ~rie), ~tirie sf, ~tiriu / Pl: ~e, (asr) ~uri / E: fr mystère, lat mysterium, ngr μυστήριον] 1 Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești Si: taină. 2 Ceea ce este încă necunoscut, nedescoperit, nepătruns sau neînțeles de mintea omenească Si: enigmă, secret, taină. 3 Taină de care e înconjurat ceva sau cineva Si: obscuritate, (rar) misteriozitate. 4 (Lpl) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată în aer liber la sărbătorile religioase. 5 (Ant; lpl) Ritualuri religioase secrete în Grecia și Roma, la care luau parte numai cei inițiați.

MISTÉR1, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau nedescoperit; taină; secret. 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistériu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.

MISTÉR, mistere, s. n. 1. Ceea ce e încă necunoscut, nedescoperit, nepătruns de minte; taină. E atît mister și atîta frumusețe în această undă de aer parfumat care rătăcește așa prin văzduh! SANDU-ALDEA, U. P. 66. Pădurea te-adumbrea cu bucurie Și-ți povestea viața ei intimă Cu tot misterul ei, lăsîndu-ți ție Doar greutatea de-a găsi o rimă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 156. Am căutat misterul în lumi necunoscute: pe oameni, pe natură, pe toți am întrebat. BOLINTINEANU, O. 197. ♦ Secret. 2. (În evul mediu, în țările catolice occidentale, la pl.) Dramă religioasă cu subiect din biblie. – Pl. și: (rar) misteruri (CARAGIALE, O. III 132, EMINESCU, O. IV 120). – Variantă: (învechit) mistériu (EMINESCU, N. 32) s. n.

MISTÉR s.n. 1. Ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. ♦ Taină; secret. 2. Doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ♦ Dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este dată și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (În evul mediu în țările catolice) Dramă religioasă cu subiect biblic și hagiografic. [Cf. fr. mystère, lat. mysterium – lucru ascuns].

MÍSTER s.m. Termen de adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. [< engl. mister].

MÍSTER2 s. m. inv. (adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar) domn. (< engl. mister)

MISTÉR1 s. n. 1. (pl.) ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. 2. doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ◊ dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii. 3. lucrare dramatică medievală cu subiect biblic și hagiografic. 4. ceea ce este necunoscut, neînțeles, încă inexplicabil; taină; secret. (< fr. mystère, lat. mysterium, gr. mysterion)

MISTÉR ~e n. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns de rațiune; taină; enigmă. 2) rel. Dogmă creștină considerată ca fiind inaccesibilă rațiunii omenești. 3) (în antichitatea greco-romană) Ansamblu de teze și de practici religioase, cunoscute numai persoanelor inițiate. 4) (în evul mediu) Operă dramatică cu caracter religios. /<fr. mystere, lat. mysterium

mister n. 1. cult secret în religiunea politeistă: misterele Eleuzine; 2. în religiunea creștină: taină, adevăr mai presus de rațiune; 3. fig. ceeace e secret, ascuns: au văzut în repegiune ale Africei misteruri AL.; 4. în evul-mediu: piesă de teatru despre un subiect biblic.

*mistér n., pl. e, vechĭ urĭ (fr. mystère, d. vgr. mystérion). Cult secret în religiunile antice: misterele din Eleusina. În religiunea creștinească, taĭnă, adevăr maĭ pe sus de rațiune: Împărtășania e un mister. Lucru secret, ascuns: misterele politiciĭ, naturiĭ. În evu mediŭ, pĭesă teatrală cu subĭect religios și în care intervine Dumnezeŭ, sfințiĭ, îngeriĭ, draciĭ ș. a. A face mister dintr’un lucru, a-l ținea secret. A iniția pe cineva într’un mister, a-ĭ descoperi niște lucrurĭ secrete.

MISTÉRIU s. n. v. mister1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

míster1 (angl.) s. m., g.-d. lui míster; abr. Mr.

arată toate definițiile

Intrare: mister (domn)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mister
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mister (taină)
mister1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mister
  • misterul
  • misteru‑
plural
  • mistere
  • misterele
genitiv-dativ singular
  • mister
  • misterului
plural
  • mistere
  • misterelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • misteriu
  • misteriul
  • misteriu‑
plural
  • misterii
  • misteriile
genitiv-dativ singular
  • misteriu
  • misteriului
plural
  • misterii
  • misteriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mister (domn)

  • 1. (Mai ales în Anglia) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: domn
  • comentariu abreviere Mr.
    surse: DOOM 2

etimologie:

mister (taină) misteriu

  • 1. Ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit.
    exemple
    • E atît mister și atîta frumusețe în această undă de aer parfumat care rătăcește așa prin văzduh! SANDU-ALDEA, U. P. 66.
      surse: DLRLC
    • Pădurea te-adumbrea cu bucurie Și-ți povestea viața ei intimă Cu tot misterul ei, lăsîndu-ți ție Doar greutatea de-a găsi o rimă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 156.
      surse: DLRLC
    • Am căutat misterul în lumi necunoscute: pe oameni, pe natură, pe toți am întrebat. BOLINTINEANU, O. 197.
      surse: DLRLC
  • 2. Dogmă creștină pe care Biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. (la) plural Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. (la) plural Scrieri dramatice medievale în versuri, inițial cu caracter religios, reprezentate cu prilejul unor sărbători (religioase).
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu rar Plural și: misteruri.
    surse: DLRLC

etimologie: