MISTERE (< fr. mystère < lat. lit. misterium) Drame practicate în evul mediu, asemănătoare oarecum miracolelor. Misterele au ca subiect evenimente biblice. Există de asemenea și mistere care nu au o sursă religioasă (Misterul asediului orașului Orléans, al cărui subiect este eliberarea Orléans-ului de către Jeanne dArc; Misterul distrugerii cetății Troia) și care se caracterizează prin naivitatea și simplitatea limbajului. Originea misterelor a fost căutată în ritualurile religioase antice, ritualuri ce aveau un caracter secret, la care participau numai cei inițiați (misterele eleusine, sărbătorite la Eleusis, în Atica, și închinate zeiței Demeter și Core, sau misterele orfice, legate de cultul zeităților Mithra, Cibele, Isis). Ritualul cuprindea și reprezentări dramatice sub formă de pantomimă, ca, de exemplu, în misterele eleusine, răpirea Proserpinei sau a Corei de Hades, zeul infernului, șederea în infern, căutarea ei de către Demeter, revenirea pe pămînt, simbol al pieirii și revenirii vegetației. În cultura occidentală, misterele s-au dezvoltat între secolele XIII-XVII, legate de organizarea unor reprezentații cu ocazia sărbătorilor sau în cinstea unor personalități. Actorii erau grupați în asociații sau confrerii, dintre care cea mai de seamă a fost Confreria Pasiunei, căreia regele Carol VI i-a dat monopolul reprezentării misterelor. Scrise în versuri, unele din ele numărînd peste 60 000 de versuri (misterele franceze Passion), reprezentarea lor dura zile și saptămîni și necesita între 100-500 de persoane, în afara figurației. Aceste reprezentații aveau loc în aer liber, în fața bisericilor, în interpretarea unor artiști amatori ce aparțineau diferitelor bresle meșteșugărești.