mister¹ sn [At: ȘINCAI, C. 7/2 / V: (înv) ~riu sn (Pl: ~rii, rar, ~rie), ~tirie sf, ~tiriu / Pl: ~e, (asr) ~uri / E: fr mystère, lat mysterium, ngr μυστήριον] 1 Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești Si: taină. 2 Ceea ce este încă necunoscut, nedescoperit, nepătruns sau neînțeles de mintea omenească Si: enigmă, secret, taină. 3 Taină de care e înconjurat ceva sau cineva Si: obscuritate, (rar) misteriozitate. 4 (Lpl) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată în aer liber la sărbătorile religioase. 5 (Ant; lpl) Ritualuri religioase secrete în Grecia și Roma, la care luau parte numai cei inițiați.