mister² s.n. I 1 (relig. creștină) taină. Misterul este inaccesibil rațiunii omenești și trebuie primit așa cum este dat 2 enigmă, problemă, secret², taină, <rar> arcan¹, misteriozitate, neînțeles¹, <fam.> ghicitoare (v. ghicitor), <înv.> nepricepere, neștiută (v. neștiut²), neștiutură, <fig.> rebus, șaradă, <fig.; livr.> logogrif, <fig.; înv.> ascuns¹. Pentru mulți viata subacvatică este un mister. În natură sunt multe mistere nedezlegate. II (art., la pl.; în Grecia antică) misterele eleusine = eleusine, <rar> misterele eleusinice, <înv.> tainele eleusinești (v. taină). Misterele eleusine erau serbări în cinstea zeiței Demeter. (rar) misterele eleusinice v. Eleusine. Misterele eleusine.