mesit sm vz misit

misit sm [At: BĂLCESCU, ap. DDRF / V: mes~ / Pl: ~iți / E: ngr μεσίτης] 1 (Înv; îf, mesir) Emisar. 2 Persoană care mijlocește o afacere comercială Si: intermediar, mijlocitor (3), samsar.

misitie sf [At: SADOVEANU, O. XI, 572 / Pl: ~ii / E: Misit + -ie cf ngr μεσιτεία] 1 Ocupație a misitului Si: samsarlâc. 2 Plată pentru serviciile misitului (2).

MESIT s. m. v. misit.

MISIT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor, samsar. Un misit alergă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. 2. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Mesiții mării-tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I 83. – Variantă: mesit s. m.

MISITIE, misitii, s. f. Ocupația misitului, samsarlîc; plata pentru serviciile misitului. Pînă la urmă, și-a găsit rostul: face misitie pentru greci, – cumpără pentru greci cereale, de la rumînii care au cereale de vînzare. STANCU, D. 287.

MISIT ~ți m. 1) înv. Persoană care mijlocea o afacere comercială; samsar; intermediar; comisionar. 2) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis; delegat. /<ngr. mesitis

mesit m. trimis, emisar: sosiră alți noi mesiți ai vizirului Bălc. [Gr. mod.]. V. misit.

misit m. Mold. samsar, mijlocitor. [V. mesit].

misitie f. câștigul misitului.

mesít, V. misit.

misít și (vechĭ) mesít m. (ngr. mesitis, vgr. mesites, mijlocitor, d. mésos, mediŭ. V. mesenter și mediŭ). Mijlocitor, comisionar, samsar în afacerĭ comerciale. Telal, acela care duce slugĭ la stăpîn. – Fem. misită, pl. e. V. barîșnic, malercă.

misitíe f. (ngr. mesitia). Ocupațiunea de misit, samsarlîc.

misit (mijlocitor) (înv.) s. m., pl. misiți

misitie (activitate de misit) (rar) s. f., art. misitia, g.-d. art. misitiei; pl. misitii, art. misitiile (desp. -ti-i-)

misit s. m., pl. misiți

misitie (rar) s. f., art. misitia, g.-d. art. misitiei; pl. misitii, art. misitiile

misit s. m., pl. misiți

misitie s. f., art. misitia, g.-d. art. misitiei; pl. misitii, art. misitiile

misit (misiți), s. m. – 1. Agent de schimb. – 2. Intermediar, traficant. Ngr. μεσίτης (Berneker, II, 39; Tiktin), cf. bg., alb. mesit. – Der. misitie, s. f. (ocupația misitului; trafic, mai ales de influență), din ngr. μεσιτία; misiti, vb. (a interveni, a face trafic), din ngr. μεσιτεύω.

MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

MISIT s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.

MISITIE s. samsarlâc, (înv.) sămsărie. (Se ocupă cu ~.)

misit s.m. 1 intermediar, mijlocitor, samsar, <rar> intermediator, <reg.> mecler, <înv.> geambaș <ital.; înv.> sensal. Afacerea a fost înlesnită de un misit iscusit în materie de contrabandă. 2 (înv.) v. Delegat. Emisar. Împuternicit. Mesager. Reprezentant. Sol¹. Trimis¹.

misitie s.f. samsarlâc, <înv.> sămsărie. Misitia este ocupația misitului.

misit s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS.

MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

MISITIE s. samsarlîc, (înv.) sămsărie. (Se ocupă cu ~.)

MESÍT s. m. v. misit.

MISÍT s. m. 1. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Nu trecu însă mult și iată sosiră alți noui mesiți ai vizirului. BĂLCESCU, ap. DDRF. Dacă vor simți ceva ș-or vrea să pribegească, atunci mesiții măriii tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I, 83. 2. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor (2), samsar. Un misit care venise să-i vază griul, îi abătuse vorba despre fata unui proprietar din vecinătate. SĂM. V, 12, cf. I. PANȚU, PR. 3. Rolul de samsari, „misiți”, cum li se zice în limba obișnuită a oborului. CONV. LIT. XLIV, 211. Un misit aleargă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. Misit de vinuri. BRĂESCU, A. 166, cf. SADOVEANU, O. IX, 323, ALR I 1 574/610. Pentru așa tocmeală, așa telal (misit). ZANNE, P. V, 630. - Pl.: misiți. – Și: (1) mesit s. m. – Din ngr. μερίτης.

MISITÍE s. f. 1. Ocupația, activitatea misitului (2); samsarlîc. Cumpără, ori vinde, ori face misitie. SADOVEANU, O. XI, 572, cf. XIV, 115. Face misitie pentru greci, STANCU, D. 287. 2. Plată pentru serviciile misitului (2). Cf. I. PANȚU, PR. 3, CADE, DM. – Pl.: (2) misitii. - Misit + suf. -ie. Cf. ngr. μεσιτεία.