MISITÍE s. f. 1. Ocupația, activitatea misitului (2); samsarlîc. Cumpără, ori vinde, ori face misitie. SADOVEANU, O. XI, 572, cf. XIV, 115. Face misitie pentru greci, STANCU, D. 287. 2. Plată pentru serviciile misitului (2). Cf. I. PANȚU, PR. 3, CADE, DM. – Pl.: (2) misitii. - Misit + suf. -ie. Cf. ngr. μεσιτεία.