2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRUÍ2, miruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din magh. nyerni.
MIRUÍ2, miruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din magh. nyerni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioșii creștini cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc. prin ungerea cu mir2. ♦ P. gener. (Fam.) A numi într-o funcție (importantă). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omorî. [Prez. ind. și: mírui] – Din sl. mirovati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mirui2 [At: CORESI, ap. DHLR II, 540 / V: mer~, am~ (Pzi: amirui) / Pzi: ~esc / E: mg myer] (Îrg) 1 vtf(a) (Trs) A obține. 2 (Reg) A ieși învingător într-o măsurare de forțe Si: a întrece. 3 (Mar) A cuceri. 4-5 vim, vt A merita să...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirui1 [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 54v/9 / V: (nob; cscj) ~ia / Pzi: ~esc, (reg) mirui / E: slv мировати] 1 vt A unge cu mir1 (1). 2 (Rel) A unge pe frunte cu mir1 (2). 3 (C. i. domnitori, clerici etc.) A consfinți în funcție, ungând fruntea cu mir1 (2). 4-5 vtrp (Pex) A împuternici pe cineva. 6 vt (Fig, fam) A lovi pe cineva în frunte sau la cap, pentru a-l ucide. 7 vt (Fig, fam) A omorî.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioși cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir2. ♦ P. gener. (Fam.) A numi într-o funcție (importantă). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omorî. [Prez. ind. și: mírui] – Din sl. mirovati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioși cu mir1 (de obicei pe frunte). Popa Tonea a început să miruiască pe credincioși. GALACTION, O. I 174. Creștini miruiau Și blagosloveau. BIBICESCU, P. P. 243. În cel [rîu] de vin l-om boteza. Cu mirul l-om mirui. Cu vestmînt l-om premeni. TEODORESCU, P. P. 27. ◊ Refl. pas. [Caragea] s-a dus de s-a miruit în biserica Curtea-Veche, după obicei. GHICA, S. 28. 2. Fig. A lovi pe cineva în cap. Mai întîi să stingem datoriile, fraților, și să-i miruim pe ciocoi. DUMITRIU, B. F. 111. Mi se pare că le-a miruit cineva feciorul cu parul. CAMILAR, N. II 418. Prez. ind. și: mirui (EMINESCU, O. IV 48).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRUÍ2, miruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A cîștiga. După acela s-a mărita care i-a mirui banii în joc de cărți. RETEGANUL, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MIRUÍ ~iésc tranz. 1) rel. (credincioși) A unge cu mir pe frunte. 2) (clerici, domnitori) A supune ritualului de consfințire în funcție. 3) fig. fam. A lovi puternic drept în frunte. /<sl. mirovati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miruì v. 1. a unge cu sfântul mir: Caragea s’a miruit în biserica Curtea Veche GHICA; 2. fam. a lovi drept în frunte: l’a miruit cu ghioaga POP. [V. mir, uleiu sfințit].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
merui v vz mirui2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miruia v vz mirui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miruia v vz mirui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) miruĭésc și me- v. tr. (ung. nyerni, a cîștiga). Trans. Cîștig, strîng, agonisesc. – Și amiruĭesc (Trans. Olt.): nu putem amirui nimic de rău șobolanilor (NPl. Ceaur, 105).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) miruĭésc v. tr. (d. mir 1 orĭ vsl. mirovati, rus. -átĭ). Ung cu mir. Fig. Iron. Lovesc în frunte (unde preutu te unge cu mir): l-a miruit cu ghĭoaga.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. miruiesc, imperf. 3 sg. miruia; conj. prez. 3 să miruiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miruí (a unge cu mir, a câștiga) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. miruiésc, imperf. 3 sg. miruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miruiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miruesc.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRUÍ vb. v. acumula, aduna, agonisi, câștiga, cuceri, dobândi, economisi, face, obține, realiza, repurta, strânge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRUÍ vb. a unge, (înv.) a pomăzui. (L-a ~ domn, mitropolit.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRUI vb. a unge, (înv.) a pomăzui. (L-a ~ domn, mitropolit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mirui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. CÎȘTIGA. CUCERI. DOBÎNDI. ECONOMISI. FACE. OBȚINE. REALIZA. REPURTA. STRÎNGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
miruí (miruiésc, miruít), vb. – (Trans.) A cîștiga, a profita. – Var. merui. Mag. nyerni (Cihac, II, 515). – Der. mirișug, s. n. (Trans., cîștig, profit, utilitate), din mag. nyeréség.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
miruí1, miruiesc, vb. tranz. – 1. (bis.) A unge (pe frunte) cu mir. 2. (fig.) A lovi pe cineva în frunte (sau în cap). 3. A omorî. – Din sl. mirovati (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miruí2, miruiesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A obține, a dobândi. 2. A cuceri, a ocupa, a învinge, a birui, a fi în frunte: „Nu concentra fetile, / Nu-i mirui țările. / N-ai miruit cu feciori, / C-o fost ca și niște flori” (Bilțiu, 2006: 115). – Din magh. nyerni „a câștiga” (Cihac, cf. DER; Scriban, DEX); din magh. myer (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miruí2, -esc, vb. tranz. – 1. A obține, a dobândi. 2. A cuceri, a ocupa. – Din magh. myer (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miruí1, -esc. vb. tranz. – 1. (rel.) A unge (pe frunte) cu mir. 2. (fig.) A lovi pe cineva în frunte (sau în cap). 3. A omorî. – Din sl. mirovati.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
mirui, miruiesc v. t. 1. a numi într-o funcție importantă 2. a lovi (pe cineva) în cap
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mirui, miruiescverb
-
- După acela s-a mărita care i-a mirui banii în joc de cărți. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- nyerni DEX '09
mirui, miruiescverb
-
- Popa Tonea a început să miruiască pe credincioși. GALACTION, O. I 174. DLRLC
- Creștini miruiau Și blagosloveau. BIBICESCU, P. P. 243. DLRLC
- În cel [râu] de vin l-om boteza. Cu mirul l-om mirui. Cu vestmînt l-om premeni. TEODORESCU, P. P. 27. DLRLC
- [Caragea] s-a dus de s-a miruit în biserica Curtea-Veche, după obicei. GHICA, S. 28. DLRLC
-
-
- 2.1. A numi într-o funcție (importantă). DEX '09 DEX '98
-
- 3. A lovi pe cineva la cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai întîi să stingem datoriile, fraților, și să-i miruim pe ciocoi. DUMITRIU, B. F. 111. DLRLC
- Mi se pare că le-a miruit cineva feciorul cu parul. CAMILAR, N. II 418. DLRLC
- 3.1. Omorî. DEX '09 DEX '98sinonime: omorî
-
etimologie:
- mirovati DEX '98 DEX '09