2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRESMAT, -Ă, miresmați, -te, adj. (Rar) Înmiresmat. – V. miresma.

MIRESMAT, -Ă, miresmați, -te, adj. (Rar) Înmiresmat. – V. miresma.

miresmat, ~ă a [At: (a. 1789) ap. IORGA, L. II, 324 / V: (înv) ~mit, ~ezmit / E: miresma] Înmiresmat.

MIRESMA, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.

MIRESMA, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.

miresma [At: (a. 1700) BV I, 394 / V: ~ezma, (înv) ~răzmi, ~mi, ~ezmi / Pzi: ~mez / E: mireasmă] 1 vt A înmiresma. 2 vi (Rar; d. mirosuri, parfumuri, adieri) A se împrăștia.

mirezma v vz miresma

mirezmésc v. intr. (d. mireazmă). Vechĭ. Rar. Miros. V. tr. Parfumez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miresma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. miresmez, 3 miresmea; conj. prez. 1 sg. să miresmez, 3 să miresmeze

miresma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 miresmea

miresma vb., ind. prez. 1 sg. miresmez, 3 sg. și pl. miresmea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIRESMAT adj. v. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.

miresmat adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.

MIRESMA vb. v. îmbălsăma, înmiresma, parfuma.

miresma vb. v. ÎMBĂLSĂMA. ÎNMIRESMA. PARFUMA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRESMÁT, -Ă adj. Care conține (și răspîndește) miresme (1); înmiresmat, îmbălsămat, parfumat, (învechit, rar) miresmător. Păzind liniștea patriii și bucuria, care înfloreaște ca un crin bine mirezmit întru luminarea limbii rumânești (a. 1789). ap. IORGA, F. II, 324. Un vînt molatec, miresmit, Cu păru-mi se juca. F (1886), 353. Aerul e rar, miresmat de rășina de brad, de fîn copt. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. Lumea ieșea în pilcuri, seara, în parcul miresmat. DEMETRIUS, A. 195. S-au mai plimbat împreună prin padurea Andronache, pierzindu-se într-un luminiș cu ierburi miresmate. BENIUC, M. C. I, 457, cf. 293. - Pl.: miresmați, -te. – Și: (învechit) miresmít, -ă, mirezmít, -ă adj. – V. miresma.

MIRESMA vb. I. 1. T r a n z. A umple de miresme (1); a înmiresma, a îmbălsăma, a parfuma. Înflorind cu florile ceale bine mirositoare au mirăzmit toată lumea (a. 1 700). BV I, 394. Florile lămîei. . . tot aerul îl bine mirezmea. ȚICHINDEAL, F. 270/16. [Rufele] le spălau prea frumos, le și miresmeau cu flori. GORJAN, H. IV, 169/13, cf. BUL. FIL. III, 74, 188. ◊ (Prin sinecdocă) Grădina mirezmează cu pătrunjel mărunt. LESNEA, P. E. 29. ◊ F i g. Au mirezmit sufletele oamenilor. VARLAAM, C. 487. 2. Intranz. (Despre mirosuri, parfumuri, adieri) A se împrăștia, a se răspîndi. Mirezmea boarea moscului și a ambrei. BĂRAC, ap. TDRG. – Prez. ind.: miresmez. – Și: mirezmá vb. I, (învechit) miresmí, mirezmi, mirăzmí vb. IV. – V. mireasmă.

Intrare: miresmat
miresmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miresmat
  • miresmatul
  • miresmatu‑
  • miresma
  • miresmata
plural
  • miresmați
  • miresmații
  • miresmate
  • miresmatele
genitiv-dativ singular
  • miresmat
  • miresmatului
  • miresmate
  • miresmatei
plural
  • miresmați
  • miresmaților
  • miresmate
  • miresmatelor
vocativ singular
plural
miresmit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirezmit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: miresma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miresma
  • miresmare
  • miresmat
  • miresmatu‑
  • miresmând
  • miresmându‑
singular plural
  • miresmea
  • miresmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miresmez
(să)
  • miresmez
  • miresmam
  • miresmai
  • miresmasem
a II-a (tu)
  • miresmezi
(să)
  • miresmezi
  • miresmai
  • miresmași
  • miresmaseși
a III-a (el, ea)
  • miresmea
(să)
  • miresmeze
  • miresma
  • miresmă
  • miresmase
plural I (noi)
  • miresmăm
(să)
  • miresmăm
  • miresmam
  • miresmarăm
  • miresmaserăm
  • miresmasem
a II-a (voi)
  • miresmați
(să)
  • miresmați
  • miresmați
  • miresmarăți
  • miresmaserăți
  • miresmaseți
a III-a (ei, ele)
  • miresmea
(să)
  • miresmeze
  • miresmau
  • miresma
  • miresmaseră
mirăzmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirezma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirezmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miresmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miresmat, miresmaadjectiv

etimologie:
  • vezi miresma DEX '98 DEX '09

miresma, miresmezverb

etimologie:
  • mireasmă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.