MINÚT, -Ă, (1) minute, (2) minuturi, s. n., s. f. I. S. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu șaizeci de secunde. ♦ P. gener. Interval scurt de timp. ◊ Loc. adj. și adv. La minut = (care se execută) pe loc, imediat. ◊ Loc. adv. Într-un minut = îndată, imediat. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva. 2. (Concr.; la pl.) Mâncare (frugală) pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 3. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. II. S. f. 1. Original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv. 2. (Jur.) Parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție. 3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri. – Din fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute.

minut, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 249 / V: (îrg) ~unt, (înv) men~, (reg) menunt / Pl: ~e, (îrg) ~uri / E: lat minutus, it minuto, fr minute, rs минута, ger Minute] 1 sn (Înv; șîs ~ de ceas, ~ de vreme) Răstimp scurt dintr-un interval mai îndelungat Si: moment. 2 sn (Spc) Unitate de măsură a timpului egală cu șaizecea parte dintr-o oră și care cuprinde șaizeci de secunde. 3-4 sn (Îljv) La ~ (Care se execută) pe loc, imediat. 5 sn (Îlav) Din ~ în ~ Dintr-un moment în altul. 6 sn (Îlav) Într-un ~ sau în ~ul (ori, reg, în ~), în două ~e Îndată. 7 sm (Înv; îlav) Pe tot ~ul Mereu. 8 sn (Înv; îlav) În toate minuturile sau în tot ~ul Tot timpul. 9 sn (Urmat de o determinare în genitiv; art.) Termen. 10 sm (Lpl; îf minuturi) Mâncăruri pregătite la restaurant pe loc, la comanda consumatorului. 11 sn Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad centezimal. 12 sf (Jur) Text original al unui act de notariat, care rămâne la notar. 13 sf (Jur) Document în care sunt relatate în rezumat dezbaterile unei consfătuiri, lucrările unei ședințe etc. și pe baza căruia se poate întocmi procesul verbal respectiv, se pot încheia convenții de colaborare sau se pot da dispoziții pentru executarea de lucrări etc. 14 sf (Jur) Act în care se consemnează, imediat după deliberare, soluția dată de judecători într-un proces, și care se transpune apoi în hotărâre. 15 sf Original, executat în creion, al unei hărți, al unui plan topografic sau al unei ridicări cadastrale, care servește la întocmirea hărții sau a planului respectiv, precum și a registrului cadastral.

MINÚT, -Ă, minute, s. n., s. f. I. S. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o oră și care cuprinde șaizeci de secunde. ♦ P. gener. Interval scurt de timp. ◊ Loc. adj. și adv. La minut = (care se execută) pe loc, imediat. ◊ Loc. adv. Într-un minut = îndată, imediat. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva. 2. (Concr.; la pl.) Mâncare (frugală) pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 3. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. II. S. f. 1. Original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv. 2. (Jur.) Parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție. 3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri. [Pl. și: (I 2) minuturi] – Din fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute.

MINÚT, minute, s. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o oră și care cuprinde șaizeci de secunde. În mai puțin de cinci minute salonul se umplu. VLAHUȚĂ, O. A. III 3. Ploaia din ce în ce creștea. După cîteva minute, erau toți muiați de apă. BOLINTINEANU, O. 265. ♦ Spațiu străbătut în această unitate de timp. Locul alergării este zece minute afară de oraș. NEGRUZZI, S. I 35. ♦ Interval de timp foarte scurt, nedeterminat; clipă, moment. Ne-am oprit un minut, în potecă, între codrul plin de umbră și fînețele luminoase. GALACTION, O. I 208. Înainte de-a porni caii, Grigore mai strigă: stai! stai! încă un minut! REBREANU, R. I 73. ◊ Loc. adv. Într-un minut = imediat, îndată. Într-un minut fu aproape de pădure. ISPIRESCU, 7. (învechit) Pe tot minutul = necontenit, în fiece clipă. Sufletul...Se schimbă pe tot minutul. CONACHI, P. 285. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. (În forma minută) Conferențiarul era așteptat din minută în minută. VLAHUȚĂ, O. A. 218. ◊ Loc. adj. și adv. La minut = pe loc, imediat sau în foarte puțin timp. Fotografie la minut. 2. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad sexagesimal sau cu a suta parte dintr-un grad centesimal. – Variantă: (regional) minútă (RETEGANUL, P. IV 21, NEGRUZZI, S. I 52) s. f.

MINÚT s.n. 1. Diviziune a timpului care reprezintă a șaizecea parte dintr-o oră. ♦ Interval de timp nedeterminat, dar în general foarte scurt; clipă, moment. ♦ (Concr.) Mâncare pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 2. (Mat.) Subunitate de măsură pentru unghiuri, care reprezintă a șaizecea parte dintr-un grad sexagesimal sau a suta parte dintr-un grad centezimal. [Cf. fr. minute, it. minuto < lat. minutus – mic, mărunt].

MINÚT s. n. 1. diviziune a timpului, a 60-a parte dintr-o oră. ◊ răstimp foarte scurt; clipă, moment. ◊ (pl.) mâncare pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 2. (mat.) unitatea de măsură pentru unghiuri, a 60-a parte dintr-un grad sexagesimal sau a 100-a parte dintr-un grad centezimal. (< fr. minute, it. minuto, germ. Minute)

MINÚT ~e n. 1) Interval de timp egal cu a șaizecea parte dintr-o oră. 2) Răstimp de durată foarte mică; clipă; moment; clipită; secundă. 3) mat. Unitate de măsură pentru unghiuri egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. 4) la pl. Mâncare (frugală) pregătită pe loc la comanda consumatorului. /<fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute

*minút n., pl. e și *minútă f., pl. e (fr. minute f., it. minuto m., d. lat. minutus, mărunt, întrebuințat ca subst. în evu mediŭ). A șaĭ-zecea parte dintr’o oră și dintr’un grad de cerc. Fig. Moment, timp foarte scurt: mă întorn într’un minut. La minut, la moment, îndată.

menunț¹ sn vz minut

menut sn vz minut

minunt sn vz minut

MINÚTĂ¹ s. f. v. minut.

minută f. 1. a șaizecea parte dintr’o oră; 2. interval de timp foarte scurt: așteaptă o minută; 3. a șaizecea parte din fiecare grad al circumferenței; 4. textul original al unui act păstrat la notar sau la grefă și de pe care se eliberează còpii.

minút (unitate de timp) s. n., pl. minúte; abr. min., simb. ’

minút (unitate de măsură) s. n., pl. minúte; abr. min., simb. ’

minut

minut, -te.

minúturi (mâncăruri) s. n. pl.

minúturi (mâncături) s. n. pl.

MINÚT s. v. moment.