2 intrări

  • miez
  • păresimi pareasimi paresime paresimi parisimi părăsimă păreasemi păreasimi părese păresemi păreți Miezii-Păresimi

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEZ, (2) miezi, s. m., (3) miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc.; inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc.; interior. 2. S. m. Spec. Partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ◊ Expr. A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța. 3. S. n. (Tehn.) Corp detașabil folosit în turnătoria de piese pentru obținerea golurilor de turnare. 4. Fig. Partea esențială, fondul unei probleme; esență, fond. ♦ Valoare, sens; semnificație (adâncă), tâlc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanțial. 5. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). [Pl. și: (2) mieji] – Lat. medius.

miez smn [At: (a. 1691) GCR I, 288/19 / Pl: ~uri, (rar, sm) ~i, ~eji / E: ml medius] 1 (Cu sens temporal; îs) ~ul (reg miezii) nopții sau ~ de noapte (reg, de căutători) Ora 24 Si: (îrg) miazănoapte. 2 (Îae) Perioadă din jurul orei 24 Si: toiul nopții, (pop) cumpăna nopții, puterea nopții. 3 (Îae) Personaj din mitologia populară despre care se crede că apare în toiul nopții pe pământ. 4 (Reg; îs) ~ de miazănoapte Ora 12 noaptea. 5 (Cu sens temporal; îs) ~ul zilei sau ~ de zi Ora 12 ziua Si: amiază, (pop) crucea amiezii. 6 (îae) Perioadă din jurul orei 12 Si: plină zi, toiul zilei. 7 (Pop; îs) ~ul (sau miezii) păresimilor (ori păresimii, păiesii, păreții, păreților) sau ~ păieți (sau păresi, de păresimi, post) Mijloc al Postului mare, miercurea, în a patra săptămână din post Si: (pop) miază-păresimi. 8-9 (Îs) ~ul verii (sau iernii) ori ~ de vară (sau de iarnă) Perioadă de mijloc (a verii sau) a iernii Si: dric, putere, toi, (înv) miază vară. 10 (Îrg) Moment sau perioadă de la mijlocul unei unități de timp date. 11 (Cu sens local; înv; îs) ~ul nopții Nord. 12 (Rar; îs) ~ul zilei Sud. 13 (Reg; îs) ~ de (miază) cale (sau de cărare) Punct la o depărtare aproximativ egală de extremitățile unui dram parcurs Si: mijlocul drumului, (reg) miază cale, miază cărare. 14 (îoc margine, periferie) Parte a unui spațiu, a unei așezări situată la o depărtare aproximativ egală de margini, și care cuprinde totalitatea notelor esențiale ale spațiului respectiv Si: mijloc (2), centru. 15 (Îoc coajă) Parte interioară, mai moale, a unui fruct Vz carne, pulpă. 16 Parte interioară comestibilă a unei nuci. 17 (Pfm; îe) A hrăni (sau a crește) pe cineva cu ~ de nucă A răsfăța. 18 Parte din interior, mai moale, a sâmburelui anumitor fructe. 19 (Reg) Sămânță a macului. 20 (îoc coajă) Parte din interior, mai moale, a pâinii, a prăjiturii. 21 (Pop; îe) De la cinci pâini ~ul și de la nouă colaci coaja Exprimă lăcomia unei persoane. 22 (Trs) Umplutură a sarmalelor. 23 (Trs; Ban; mpl) Firimituri de pâine. 24 (Trs; Ban; rar) Bucățică de pâine sau de mămăligă. 25 (Trs; pex) Cantitate mică de ceva. 26 (Reg) Jumătate dintr-un fuior. 27 (îrg) Interior al unor legume care cresc în formă de căpățână Si: inimă. 28 (îrg) Parte a verzei din care pornesc franzele Si: cocean, cotor. 29 (Reg) Cotor de măr. 30 (Reg) Parte din interior, mai moale, a tulpinii unor plante Si: inimă, măduvă (12). 31 (Îoc exterior) Parte interioară, centrală a unui obiect. 32 (Rar) Mic grup de persoane în jurul căruia se formează o grupare mai mare Si: nucleu, (rar) sâmbure. 33 (Teh) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. 34 Piesă de metal care se introduce în interiorul bobinelor mașinilor, transformatoarelor și a altor aparate electrice și servește la obținerea unor câmpuri magnetice intense. 35 (Fig) Ceea ce este esențial Si: esență, fond. 36 (Rar; îe) A pipăi ~ul cuiva A afla adevărata valoare a cuiva. 37 Valoare. 38 Semnificație. 39 (Rar) Ceea ce este mai ascuns, mai intim.

MIEZ, miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc.; inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc.; interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expr. A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanțial. 3. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius.

MIEZ, (rar) miezuri, s. n. 1. Partea interioară, mai moale, a unui fruct, a unei legume, a pîinii etc. Să vă dea... colivă cu miez de nucă. CREANGĂ, A. 39. Să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27. Pere cu miezul roșu. ȘEZ. V 68. ♦ Partea cea mai dinăuntru, interiorul unui lucru oarecare; mijloc, inimă. Îl chinuia piciorul, parc-ar fi avut o dihanie cu dinți ascuțiți, ce i se tîra prin miezul osului coapsei. DUMITRIU, B. F. 133. A tras în miezul tîrgului la hanul lui Manuc. CARAGIALE, O. III 29. Deveni... mic ca un mărgăritar albastru, stropit cu stropi de aur și c-un miez negru. EMINESCU, N. 65. ◊ Miezul nopții = mijlocul, jumătatea nopții. ♦ (Tehn.) Miez de turnătorie = parte detașabilă a unei forme de turnătorie, așezată în aceasta pentru a se obține golul interior sau scobiturile laterale ale unei piese turnate. Armătură de miez - scheletul metalic al unui miez de turnătorie executat din sîrmă de oțel, din fontă etc. ♦ (Regional) Fărîmă, bucățică. Cînd cînta, se gîndea la cei șapte copii, slabi, galbeni de foame și la nevasta lui, rămasă, de luni de zile, fără un miez de pîne. CAMILAR, N. I 26. 2. Fig. Parte esențială, fond, conținut al unui lucru. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină, Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34. Munca noastră îi miez din lupta noastră. DAVIDOGLU, M. 61. Am putea să abordăm însuși miezul articolelor d-lui Panu, adică relația dintre eminescienii noștri de azi și literatura trecută. GHEREA, ST. CR. III 162. ◊ Loc. adj. Cu miez = substanțial, valoros, bogat. Din povestirile lui cu miez și de o îngăduitoare ironie, nenea Iorgu știa întotdeauna să-nsuflețească un ceas de plictiseală. C. PETRESCU, S. 102. ◊ Expr. A intra în miezul lucrurilor = a pătrunde în fondul problemelor, a studia chestiunile adînc, în profunzime. A vorbi fără miez = a vorbi cuvinte deșarte, fără temei. 3. Fig. (În legătură cu noțiuni temporale) Mijloc, toi. Cînd mi-am revenit complet în fire... era miezul nopții. GALACTION, O. I 242. Era-n amiazi și-n miez de vară Și soarele-a scăzut spre seară. COȘBUC, P. I 102. Avea o împărăteasă tînără și zîmbitoare ca miezul luminos al zilei. EMINESCU, N. 3. – Pl. și: (m.) miezi (VLAHUȚĂ, O. A. II 87), mieji (DELAVRANCEA, T. 147).

MIEZ ~uri n. 1) Partea inferioară, de obicei moale, a unui fruct, a unui sâmbure, a pâinii. ~ de nucă. 2) Partea din mijloc a unui lucru. ~ul osului. 3) pop. Partea comestibilă, curățată de coajă, a semințelor (de floarea-soarelui, de dovleac etc.). 4) Moment când o acțiune sau un fenomen în desfășurare atinge cea mai mare intensitate; toi. * ~ul nopții mijlocul, toiul nopții. ~ul verii mijlocul, toiul verii. 5) fig. Partea esențială a unei probleme; esență; fond. * Cu ~ cu conținut, cu tâlc. /<lat. medius

miez n. 1. mijloc: miezul nopții; 2. partea interioară a poamelor; 3. miez de pâine; 4. fig. fond, substanță: scrie puțin, dar cu miez. [Lat. MEDIUS].

PĂRÉSIMI s. f. pl. (Înv. și pop.; în religia creștină) Postul Mare; Postul Paștelui. – Lat. quadragesima.

păresimi sfp [At: (a. 1626) CUV. D. BĂTR. II, 243 / V: (îrg) pareasimi, paresime, par~, paris~, părăsimă sfs, ~easemi, (rar șls ~easemă) ~easimi, ~ese, ~semi, ~eți / E: ml quadragesima] (Îvp; îrc) 1 Post al Paștilor. 2 Perioadă de timp cât durează Postul Paștilor, egală cu patruzeci de zile Si: (îdt) patruzecime (2).

PĂRÉSIMI s. f. pl. (Înv. și pop.; în religia creștină) Postul mare; postul Paștilor. – Lat. quadragesima.

arată toate definițiile

Intrare: miez
miez1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miez
  • miezul
  • miezu‑
plural
  • miezi
  • miezii
genitiv-dativ singular
  • miez
  • miezului
plural
  • miezi
  • miezilor
vocativ singular
plural
miez3 (pl. -ji) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miez
  • miezul
  • miezu‑
plural
  • mieji
  • miejii
genitiv-dativ singular
  • miez
  • miezului
plural
  • mieji
  • miejilor
vocativ singular
plural
miez2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miez
  • miezul
  • miezu‑
plural
  • miezuri
  • miezurile
genitiv-dativ singular
  • miez
  • miezului
plural
  • miezuri
  • miezurilor
vocativ singular
plural
Intrare: păresimi
substantiv feminin (F169)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • păresimi
  • păresimile
genitiv-dativ singular
plural
  • păresimi
  • păresimilor
vocativ singular
plural
pareasimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paresime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • paresimi
  • paresimile
genitiv-dativ singular
plural
  • paresimi
  • paresimilor
vocativ singular
plural
parisimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părăsimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păreasemi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păreasimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părese
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păresemi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păreți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Miezii-Păresimi substantiv masculin compus
substantiv masculin compus
Surse flexiune: IVO-III, D.Religios
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Miez-Păresimi
  • Miezul-Păresimi
plural
  • Miezi-Păresimi
  • Miezii-Păresimi
genitiv-dativ singular
  • Miez-Păresimi
  • Miezului-Păresimi
plural
  • Miezi-Păresimi
  • Miezilor-Păresimi
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miez

  • 1. (numai) singular Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc.; inimă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: inimă attach_file un exemplu
    exemple
    • Pere cu miezul roșu. ȘEZ. V 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc.
      exemple
      • Îl chinuia piciorul, parc-ar fi avut o dihanie cu dinți ascuțiți, ce i se tîra prin miezul osului coapsei. DUMITRIU, B. F. 133.
        surse: DLRLC
      • A tras în miezul tîrgului la hanul lui Manuc. CARAGIALE, O. III 29.
        surse: DLRLC
      • Deveni... mic ca un mărgăritar albastru, stropit cu stropi de aur și c-un miez negru. EMINESCU, N. 65.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Cînd cînta, se gîndea la cei șapte copii, slabi, galbeni de foame și la nevasta lui, rămasă, de luni de zile, fără un miez de pîne. CAMILAR, N. I 26.
        surse: DLRLC
  • 2. prin specializare Partea din interior, comestibilă, a unei nuci.
    exemple
    • Să vă dea... colivă cu miez de nucă. CREANGĂ, A. 39.
      surse: DLRLC
    • Să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur.
      surse: DEX '09 sinonime: răsfăța
  • 3. tehnică Corp detașabil folosit în turnătoria de piese pentru obținerea golurilor de turnare.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Miez de turnătorie = parte detașabilă a unei forme de turnătorie, așezată în aceasta pentru a se obține golul interior sau scobiturile laterale ale unei piese turnate.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Armătură de miez = scheletul metalic al unui miez de turnătorie executat din sârmă de oțel, din fontă etc.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat (numai) singular Partea esențială, fondul unei probleme.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: esență fond attach_file 3 exemple
    exemple
    • Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină, Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34.
      surse: DLRLC
    • Munca noastră îi miez din lupta noastră. DAVIDOGLU, M. 61.
      surse: DLRLC
    • Am putea să abordăm însuși miezul articolelor d-lui Panu, adică relația dintre eminescienii noștri de azi și literatura trecută. GHEREA, ST. CR. III 162.
      surse: DLRLC
  • 5. (numai) singular figurat În legătură cu noțiuni temporale:
    surse: DLRLC sinonime: mijloc toi (s.n.)
    • 5.1. (în) sintagmă Miezul nopții sau miez de noapte = ora 12 noaptea.
      surse: DEX '09
    • 5.2. (în) sintagmă Miezul nopții sau miez de noapte = perioadă din jurul orei 24; toiul nopții.
      exemple
      • Cînd mi-am revenit complet în fire... era miezul nopții. GALACTION, O. I 242.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Mijlocul, jumătatea nopții.
        surse: DLRLC
    • 5.3. (în) sintagmă Miezul zilei = ora 12 ziua.
      surse: DEX '09 sinonime: amiază
    • 5.4. (în) sintagmă Miezul zilei = perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei.
      exemple
      • Avea o împărăteasă tînără și zîmbitoare ca miezul luminos al zilei. EMINESCU, N. 3.
        surse: DLRLC
    • 5.5. (în) sintagmă Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii).
      exemple
      • Era-n amiazi și-n miez de vară Și soarele-a scăzut spre seară. COȘBUC, P. I 102.
        surse: DLRLC
  • comentariu Formele de plural masculin miezi (mieji) se folosesc numai pentru sensul (2.), iar forma neutră miezuri se folosește numai pentru sensul (3.).
    surse: DEX '09

etimologie:

păresimi pareasimi paresime paresimi parisimi părăsimă păreasemi păreasimi părese păresemi păreți Miezii-Păresimi

etimologie: