2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mierlăire sf vz miorlăire

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.

MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.

miorlăi [At: FILIMON, O. I., 135 / V: mier~, mierloi, ~lăi, ~loi, mir~, mirloi / Pzi: miorlăi, ~esc / E: miorlau] 1 vi (D.pisici) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a mieuna, (reg) a miorțăi (1). 2 vi (D.oameni) A imita miorlăitul pisicii. 3-4 vir (Fig; dep; d. oameni, d. copii) A se smiorcăi. 5 vt (Fig; dep; irn) A cânta.

miorlăire sf [At: COSTINESCU / V: (reg) mier~ / Pl: ~ri / E: miorlăi] 1-3 Miorlăială (1-3). 4 (Dep) Smiorcăială. 5 (Dep; irn) Cântare.

mirlăi v vz miorlăi

MIORLĂÍ, pers. 3 miorlăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pisici) A scoate miorlăituri; a mieuna. Se aud prin casă o mulțime de glasuri cari de cari mai uricioase: unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. La casa cu multe fete, Miorlăie pisicile de sete. PĂSCULESCU, E. P. 110. Să te duci... Unde cocoș Nu cîntă, Unde vacă Nu zbiară, Unde pisică Nu miorlăie. TEODORESCU, P. P. 368. 2. (Despre oameni, cu sens depreciativ) A vorbi, a cînta sau a plînge cu glas subțire și tînguitor. (Refl.) Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc. REBREANU, R. II 31. – Pronunțat: mior-. – Variante: mierlăí (ODOBESCU, S. III 42, ȘEZ. XII 147), miorlîí (MACEDONSKI, O. III 31) vb. IV.

MIORLÎÍ vb. IV v. miorlăi.

A SE MIORLĂÍ mă miórlăi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă. /Din miorlau

A MIORLĂÍ miórlăi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se smiorcăi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subțire și tânguitor. /Din miorlau

miorlăì v. 1. a miauna; 2. (ironic) a geme. [Onomatopee].

mĭórlăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. mĭorlaŭ). Mĭeun, fac mĭorlaŭ: motanu mĭorlăĭe. Fig. Cer cu voce umilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miorlăí (a ~) vb., ind. prez. 3 miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá; conj. prez. 3 să miórlăie

miorlăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá

miorlăi (ind. prez. 3 sg. și pl. miorlăie)

miorlăesc, -lâe 3, -lăiam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: miorlăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorlăi
  • miorlăire
  • miorlăit
  • miorlăitu‑
  • miorlăind
  • miorlăindu‑
singular plural
  • miorlăie
  • miorlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miorlăi
(să)
  • miorlăi
  • miorlăiam
  • miorlăii
  • miorlăisem
a II-a (tu)
  • miorlăi
(să)
  • miorlăi
  • miorlăiai
  • miorlăiși
  • miorlăiseși
a III-a (el, ea)
  • miorlăie
(să)
  • miorlăie
  • miorlăia
  • miorlăi
  • miorlăise
plural I (noi)
  • miorlăim
(să)
  • miorlăim
  • miorlăiam
  • miorlăirăm
  • miorlăiserăm
  • miorlăisem
a II-a (voi)
  • miorlăiți
(să)
  • miorlăiți
  • miorlăiați
  • miorlăirăți
  • miorlăiserăți
  • miorlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • miorlăie
(să)
  • miorlăie
  • miorlăiau
  • miorlăi
  • miorlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mierlăi
  • mierlăire
  • mierlăit
  • mierlăitu‑
  • mierlăind
  • mierlăindu‑
singular plural
  • mierlăie
  • mierlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mierlăi
(să)
  • mierlăi
  • mierlăiam
  • mierlăii
  • mierlăisem
a II-a (tu)
  • mierlăi
(să)
  • mierlăi
  • mierlăiai
  • mierlăiși
  • mierlăiseși
a III-a (el, ea)
  • mierlăie
(să)
  • mierlăie
  • mierlăia
  • mierlăi
  • mierlăise
plural I (noi)
  • mierlăim
(să)
  • mierlăim
  • mierlăiam
  • mierlăirăm
  • mierlăiserăm
  • mierlăisem
a II-a (voi)
  • mierlăiți
(să)
  • mierlăiți
  • mierlăiați
  • mierlăirăți
  • mierlăiserăți
  • mierlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mierlăie
(să)
  • mierlăie
  • mierlăiau
  • mierlăi
  • mierlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorlâi
  • miorlâire
  • miorlâit
  • miorlâitu‑
  • miorlâind
  • miorlâindu‑
singular plural
  • miorlâie
  • miorlâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miorlâi
(să)
  • miorlâi
  • miorlâiam
  • miorlâii
  • miorlâisem
a II-a (tu)
  • miorlâi
(să)
  • miorlâi
  • miorlâiai
  • miorlâiși
  • miorlâiseși
a III-a (el, ea)
  • miorlâie
(să)
  • miorlâie
  • miorlâia
  • miorlâi
  • miorlâise
plural I (noi)
  • miorlâim
(să)
  • miorlâim
  • miorlâiam
  • miorlâirăm
  • miorlâiserăm
  • miorlâisem
a II-a (voi)
  • miorlâiți
(să)
  • miorlâiți
  • miorlâiați
  • miorlâirăți
  • miorlâiserăți
  • miorlâiseți
a III-a (ei, ele)
  • miorlâie
(să)
  • miorlâie
  • miorlâiau
  • miorlâi
  • miorlâiseră
Intrare: miorlăire
miorlăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorlăire
  • miorlăirea
plural
  • miorlăiri
  • miorlăirile
genitiv-dativ singular
  • miorlăiri
  • miorlăirii
plural
  • miorlăiri
  • miorlăirilor
vocativ singular
plural
mierlăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierlăire
  • mierlăirea
plural
  • mierlăiri
  • mierlăirile
genitiv-dativ singular
  • mierlăiri
  • mierlăirii
plural
  • mierlăiri
  • mierlăirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miorlăi mierlăi miorlâi

  • 1. intranzitiv unipersonal Despre pisici:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mieuna 3 exemple
    exemple
    • Se aud prin casă o mulțime de glasuri cari de cari mai uricioase: unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302.
      surse: DLRLC
    • La casa cu multe fete, Miorlăie pisicile de sete. PĂSCULESCU, E. P. 110.
      surse: DLRLC
    • Să te duci... Unde cocoș Nu cîntă, Unde vacă Nu zbiară, Unde pisică Nu miorlăie. TEODORESCU, P. P. 368.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv figurat depreciativ A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi.
    exemple
    • Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc. REBREANU, R. II 31.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • miorlau
    surse: DEX '98 DEX '09

miorlăire mierlăire