12 definiții pentru miaun
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIAUN, miaune, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-un] – Din mieuna (derivat regresiv).
miaun sn [At: SADOVEANU, N. F. 34 / Pl: ~e / E: pvb miauna] (Rar) Mieunat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIAUN, miaune, s. n. Mieunat. [Pr.: mia-un] – Din mieuna (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIAUN, miaune, s. n. Mieunat. Dintr-un salt sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIAUN ~e n. Strigăt caracteristic speciei, scos de pisici; mieunat. [Sil. mia-un] /v. a mieuna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miaun (rar) s. n., pl. miaune
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
miaun (rar) s. n., pl. miaune
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miaun s. n. (sil. mia-), pl. miaune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miaun.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIAUN s. v. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miaun s. v. MIEUNARE. MIEUNAT. MIEUNĂTURĂ. MIORLĂIALĂ. MIORLĂIRE. MIORLĂIT. MIORLĂITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIAUN s. n. (Rar) Mieunat1. Dintr-un salt sări în craca unui măr, c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. - PI.: miaune. – Postverbal de Ia miauna.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
miaun, miaunesubstantiv neutru
- 1. Mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mieunare mieunat mieunătură miorlăială miorlăire miorlăit miorlăitură
- Dintr-un salt sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
-
etimologie:
- mieuna DEX '98 DEX '09