opțiuni
  • info
13 definiții pentru miaun

Explicative DEX

MIAUN, miaune, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-un] – Din mieuna (derivat regresiv).

miaun sn [At: SADOVEANU, N. F. 34 / Pl: ~e / E: pvb miauna] (Rar) Mieunat1.

MIAUN, miaune, s. n. Mieunat. [Pr.: mia-un] – Din mieuna (derivat regresiv).

MIAUN, miaune, s. n. Mieunat. Dintr-un salt sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34.

MIAUN ~e n. Strigăt caracteristic speciei, scos de pisici; mieunat. [Sil. mia-un] /v. a mieuna

Ortografice DOOM

miaun (rar) s. n., pl. miaune

miaun (rar) s. n., pl. miaune

miaun s. n. (sil. mia-), pl. miaune

miaun.

Sinonime

MIAUN s. v. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură.

miaun s.n. (rar) v. Mieunare. Mieunat. Mieunătură. Miorlăială. Miorlăire. Miorlăit1. Miorlăitură.

miaun s. v. MIEUNARE. MIEUNAT. MIEUNĂTURĂ. MIORLĂIALĂ. MIORLĂIRE. MIORLĂIT. MIORLĂITURĂ.

Tezaur

MIAUN s. n. (Rar) Mieunat1. Dintr-un salt sări în craca unui măr, c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. - PI.: miaune. – Postverbal de Ia miauna.

Intrare: miaun
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miaun
  • miaunul
  • miaunu‑
plural
  • miaune
  • miaunele
genitiv-dativ singular
  • miaun
  • miaunului
plural
  • miaune
  • miaunelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miaun, miaunesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.