Definiția cu ID-ul 1329115:
Tezaur
MIORLĂÍRE s. f. Acțiunea de a m i o r l ă i și rezultatul ei; miorlăitură, miorlăială, miorlăit1. Cf. COSTINESCU. - Pl.: miorlăiri. – Și: (regional) mierlăire s. f. POLIZU. - V. miorlăi.
MIORLĂÍRE s. f. Acțiunea de a m i o r l ă i și rezultatul ei; miorlăitură, miorlăială, miorlăit1. Cf. COSTINESCU. - Pl.: miorlăiri. – Și: (regional) mierlăire s. f. POLIZU. - V. miorlăi.