13 definiții pentru miorlăitură
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIORLĂITURĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.
MIORLĂITURĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIORLĂITURĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. Nu isprăvesc cu miorlăiturile lor de pisoi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miorlăitură f. 1. efectul miorlăirii; 2. fam. cântec monoton: m’a asurzit cu miorlăiturile sale nemțești AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mĭorlăitúră f., pl. ĭ. Voce în care pisica face mĭorlaŭ. Fig. Rugăminte cu voce umilă: ĭa lasă această mĭorlăitură!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mierloitură sf vz miorlăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miurlăitură sf vz miorlăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miorlăitură (desp. -lă-i-) s. f., g.-d. art. miorlăiturii; pl. miorlăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
miorlăitură (-lă-i-) s. f., g.-d. art. miorlăiturii; pl. miorlăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miorlăitură s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. miorlăiturii; pl. miorlăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIORLĂITURĂ s. v. mieunat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIORLĂITURĂ s. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăiala, miorlăire, miorlăit, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIORLĂITURĂ s. f. (Mai ales la pl.) Strigăt caracteristic scos de pisici; mieunat1, miorlăit1, miorlăială, miorlăire. Cf. POLIZU, DDRF, TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Baba . . . alergă la poartă . . . împrăștiind zboruri de hulubi, gîgîituri, măcăituri, miorlăituri. TEODOREANU, M. II, 268. ♦ F i g. (Depreciativ) Plîns afectat, vorbire tînguitoare, cîntare nemelodioasă. Gaița cea de cucoana Caliopi, . . . m-o asurzit cu miorlăiturile sale nemțești. ALECSANDRI, T. 943. Nu isprăvea cu miorlăiturile lor de pisoi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 201. - Pl.: miorlăituri. - Și: (rar) mierloitúră (BARIȚIU, P. A. III, 65), miurlăitúră (DDRF) s. f. – Miorlăi + suf. -tură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERLOITURĂ s. f. v. miorlăitură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mior-lă-i-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
miorlăitură, miorlăiturisubstantiv feminin
- sinonime: miaun miaut mieunare mieunat mieunătură miorlăială miorlăire miorlăit
- Nu isprăvesc cu miorlăiturile lor de pisoi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 201. DLRLC
- 1.1. Plâns, vorbire afectată. DEX '09 DEX '98sinonime: plâns
-
etimologie:
- Miorlăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.