9 definiții pentru miaut
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIAUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau.
MIAUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miaut sn [At: BARONZI, L. 113 / Pl: ~e / E: miau] (Rar) Mieunat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIAUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat, miaun. Prin fuga lor auzeau miautele lungi și îndoite ale motanului din vatra castelului. EMINESCU, N. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miaut (rar) s. n., pl. miaute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
miaut (rar) s. n., pl. miaute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miaut s. n. (sil. mia-), pl. miaute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIAUT s. v. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miaut s. v. MIEUNARE. MIEUNAT. MIEUNĂTURĂ. MIORLĂIALĂ. MIORLĂIRE. MIORLĂIT. MIORLĂITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIÁUT s. n. (Rar) Mieunat1. Cf. BARONZI, L. 113. Auzeau miautele lungi și îndoite ale motanului din vatra castelului. EMINESCU, N. 15. – Pl.: miaute. – De la miau.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
miaut, miautesubstantiv neutru
- 1. Miaun, mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: miaun mieunare mieunat mieunătură miorlăială miorlăire miorlăit miorlăitură
- Prin fuga lor auzeau miautele lungi și îndoite ale motanului din vatra castelului. EMINESCU, N. 15. DLRLC
-
etimologie:
- miau DEX '98 DEX '09