miorlăi [At: FILIMON, O. I., 135 / V: mier~, mierloi, ~lăi, ~loi, mir~, mirloi / Pzi: miorlăi, ~esc / E: miorlau] 1 vi (D.pisici) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a mieuna, (reg) a miorțăi (1). 2 vi (D.oameni) A imita miorlăitul pisicii. 3-4 vir (Fig; dep; d. oameni, d. copii) A se smiorcăi. 5 vt (Fig; dep; irn) A cânta.